Autentic

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Invizibilii jpeg

Mă mai întreabă cîteodată cineva cam ce se mănîncă în bucătăria tătărească. Nici nu reușește bietul om să termine întrebarea, că ceva începe să se strîngă în mine. Doamne, Dumnezeule, să nu spună cuvîntul ăla oribil – „autentic”. Omul, bine intenționat, sincer interesat să știe cum mai trăiesc și alte nații/minorități, reușește să ajungă la înspăimîntătoarea formulare: „...dar știi, ceva autentic, așa”. Îmi vine să-l iau ușurel de mînă, să-l privesc adînc în ochi și să-l întreb: ce răspuns vrei să-ți dau oare? Că mîncăm carne de sub șa și ne bem mințile cu cumîs? Evident că nu se așteaptă la așa ceva, omul e inteligent, sincer curios și chiar nu are de unde să cunoască toate cuvintele-prăpastie care mă chinuie pe mine. Pot doar să-i zic că avem o grămadă de aluaturi, tot soiul de plăcinte cu brînză și mai ales cu carne găsibile în diverse forme și variații din Mediterana pînă în Balcani, și mai sus, la ruși și chinezi, în care maică-mea (sau eu) scapă autentic oregano sau ceva chimion, ba chiar două-trei picături de Tabasco de care neam de neamul meu de pe șa nu a văzut.

Habar n-am de ce mă apucă așa o răscolire la auzul acestui cuvînt de-mi vine să zic că ne hrănim de sărbători, așa, cu marmotă cu germeni de ciumă, sau ce s-o mai mînca în stepele crunt sărăcăcioase, inundate și ele de plastic ieftin de prin marginile Mongoliei. O fi instinctul veneticului de a se integra cît mai bine în societatea majoritară în care trăiește. N-are cum, stăm deja aici de multe generații, contextul e altul, de integrat ești bine-mersi integrat; o bucată din ce în ce mai decolorată într-o țară majoritar nenorocoasă.

Trebuie să fie parte din iritarea care mă apucă atunci cînd aud acum de orice e „boieresc” sau făcut de „jupînese”, sau cînd ești invitat să bei vin din „pocale” în așezăminte dubioase care celebrează un medieval incert cu domnițe cărora li se vede New Balance-ul de sub poalele costumației. Sau la țară pe undeva, unde lumea e tihnită, odihnită, se îmbracă în ie și mănîncă autentic. Unde se face slow-food. Mă întreb care om cu toate mințile în cap se gîndește că bunică-sii sau altei strămoașe îi făcea mare plăcere să alerge vreo găină prin curte, să-i ia capul, s-o opărească (miroase îngrozitor) și s-o jumulească de pene, s-o curețe de măruntaie verzi și s-o pună finalmente în oală. Strămoșii mei tătari ar fi fost în culmea bucuriei să găsească tăiței la pungă. Sau măcar niște cuburi Maggi. Ar fi avut probabil mai mult timp să-și îngrijească și să-și ungă șeile cu ulei de copită și, în general, ar fi avut mai mult timp să prăduiască așezări cumsecade, să pîrjolească ogoarele oamenilor sau ce mai făceau ei acolo.

De aia zic, nu m-aș duce nicăieri – aici sau în lume – unde lumea se laudă că e ceva autentic. Cele mai îngrozitoare lucruri le-am văzut și le-am mîncat în autenticele astea. Ceapă spartă pe funduri soioase de lemn și decor cu blănurile unor biete oi jupuite pe pereți. Lăutari vag interesați de ceea ce cîntă, cărora trebuie să le zîmbești cu gura soioasă de la munții de cărnuri – toate cu absolut același gust. Ești pietrificat, uite, au ajuns lîngă masa ta, nu-ți dorești asta, vrei să intri în pămînt, să te ascunzi sub șervețel, să-ți torni pe gît toată carafa aia cu vin nenorocit de casă, măcar să nu-ți mai pese. Tavernă, han, bodegă, hangițe, jupînese, daci, țărani și tot imaginarul. La fel, așezămintele bio ale IT-iștilor reconvertiți pe care i-am invidiat sincer din tot sufletul. Pentru că, să știți, m-am văzut și eu o mică întreprinzătoare care să poată găti două feluri de macaroane pentru public. Am visat să fac și eu bere artizanală, ba nu, cidru, și să am ceva găini în curte pe care să le las să moară de bătrînețe. Am visat să fug, să alerg, să mă smulg din acest oraș și să stau într-o căsuță cu acoperiș țuguiat. Să fac gemuri și dulcețuri din rugi de mure și să mai și trăiesc din asta. Numai că la țara-țară e de regulă nasol. Iarba nu e mătăsoasă, buda e în curte și casele urîte. E, cum ar veni, autentic.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.