Atentat la Bataclan!

Antoine LEIRIS
Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Atentat la Bataclan! jpeg

13 noiembrie, 22,37

Sunetul dispare. Nu-mi mai aud în piept decît inima care încearcă să se elibereze. Aceste două cuvinte îmi rezonează în minte ca un ecou ce pare că nu vrea să se termine. O secundă cît un an. Un an de tăcere, încremenit aici, pe canapeaua mea. Trebuie să fie o greşeală. Verific dacă ea s-a dus acolo, e posibil să mă înşel, să fi uitat. Concertul este chiar la Bataclan. Hélène este la Bataclan.

Imaginea dispare. Nu mai văd, dar simt o descărcare electrică străbătîndu mi corpul. Îmi vine s-o rup la fugă, să fur o maşină, s-o caut. Nu mai există decît o nevoie imperioasă care-mi arde în interiorul craniului. Şi doar mişcarea poate domoli aceste flăcări. Dar stau ca paralizat, căci Melvil se află alături şi sînt blocat aici. Condamnat să privesc incendiul ce se propagă. Îmi vine să urlu. Imposibil, nu trebuie să trezesc copilul.

Pun mîna pe telefon. Trebuie s-o sun, să vorbesc cu ea, să-i aud vocea. Contacte. „Hélène“, atît, Hélène. N-am schimbat niciodată numele ei în agendă, n-am adăugat niciodată „iubita mea“ sau o fotografie edificatoare cu ea şi cu mine. Şi nici ea. Un apel de la „Antoine L.“, pe care nu l-a mai primit în seara aceea. Soneria. Mesageria. Închid, încerc iar, o dată, de două ori, de o sută de ori. De cîte ori va fi necesar.

Simt că mă sufocă această canapea care se strînge peste mine, apartamentul întreg e pe cale să se năruie. La fiecare apel rămas fără răspuns, mă afund încă un pic între ruine. Totul mi se pare straniu. Lumea din jur se şterge. Nu mai existăm decît ea şi cu mine. Un telefon de la fratele meu mă trezeşte la realitate.

În clipa cînd rostesc cuvintele, înţeleg că nu există scăpare. Fratele şi sora mea descind în apartamentul nostru. Nu ştim ce să ne spunem. Nu-i nimic de spus. Nimic care să poată fi numit, în orice caz. În salon, televizorul este deschis. Aşteptăm, cu ochii pironiţi pe canalele de ştiri care au lansat deja marele concurs pentru titlul cel mai ademenitor, cel mai pervers, cel care ne ţine captivi, spectatori ai unei lumi care se dezintegrează. „Masacru“, „carnaj“, „baie de sînge“. Îl sting înainte să fie pronunţat cuvîntul „măcel“. Fereastra spre lume se închide. Realitatea îi ia locul.

Soţia lui N îmi dă telefon. El era la Bataclan cu Hélène. E în afara pericolului. Îl sun, nu răspunde. O dată. A doua oară. A treia oară. În cele din urmă, răspunde. A venit şi mama lui Hélène.

Trebuie să acţionăm, să facem ceva. Am nevoie să ies, repede, nu doar ca s-o găsesc, ci şi ca să scap de armata de lucruri nespuse care şi-a stabilit tabăra în salonul meu. Fratele meu ne arată drumul. Îşi ia cheile de la maşină în tăcere. Ne facem în şoaptă un plan de acţiune. În urma noastră, uşa se închide cu un sunet înfundat. Copilul nu trebuie trezit. Vînătoarea de fantome poate să înceapă.

Nu vorbim în maşină. Nici oraşul nu vorbeşte în jur. Cînd şi cînd, o sirenă tulbură cu urletele sale de durere tăcerea care s-a aşternut peste Paris. Sărbătoarea s-a terminat. Fanfara a amuţit. O să verificăm pe rînd spitalele care ar putea primi răniţi. Spitalul Bichat, spitalul Saint-Louis, Salpêtrière, Georges-Pompidou, astă-seară moartea s-a răspîndit în toate colţurile capitalei. Cîte un funcţionar de-al său mă aşteaptă la fiecare oprire. „O caut pe soţia mea care era la Bataclan.“ Numele ei nu e pe nici o listă. Dar de fiecare dată mi se dă ceea ce caut: un nou motiv pentru a continua. „Nu toţi răniţii au fost înregistraţi.“ „Şi la Bichat au primit supravieţuitori.“ „De unii se ocupă spitalele de la periferie.“ Le las numărul meu de telefon, ştiind că nu mă vor suna. Alerg la maşină. Tăcerea străzii îmi lipseşte.

Felinarele aprinse defilează pe marginea şoselei de centură. Noaptea înaintează. Fiecare lumină este încă o etapă spre hipnoză. Corpul nu-mi mai aparţine. Mintea mi-e una cu drumul. Tot învîrtindu-ne pe centura asta prea strînsă, care gîtuie oraşul, se va întîmpla pînă la urmă ceva.

Chiar şi cînd nu mai rămăsese nimic de căutat, am continuat. Aveam nevoie să evadez. Să fug cît mai departe posibil, să nu mă întorc. Să merg pînă la capătul drumului ca să văd dacă există un capăt, un sfîrşit pentru toate astea.

Şi l-am văzut, am văzut capătul drumului. S-a ivit pe ecranul telefonului meu cînd acesta a sunat de trezire. Şapte dimineaţa. Melvil îşi primeşte biberonul peste o jumătate de oră. Sigur încă doarme. Somnul unui copil nu e stînjenit de ororile lumii. Trebuie să ne întoarcem. „Ia-o prin Porte de Sèvres…“

Nu veți avea ura mea!

Vineri seară aţi furat viaţa unei persoane de excepţie, iubirea vieţii mele, mama fiului meu, dar nu veţi avea ura mea. Nu ştiu cine sînteţi şi nu vreau să ştiu, sînteţi nişte suflete moarte. Dacă acest Dumnezeu pentru care ucideţi voi orbeşte ne-a creat după chipul său, fiecare glonţ tras în corpul soţiei mele va fi fost o rană în inima lui.

Aşa că nu, n-am să vă fac darul de a vă urî. L-aţi căutat cu orice preţ, dar să răspund urii prin furie ar însemna să cedez aceleiaşi ignoranţe care a făcut din voi ceea ce sînteţi. Vreţi să-mi fie teamă, să mă uit la concetăţenii mei cu ochii plini de neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranţă. Aţi pierdut. Nu m aţi scos din joc.

Am văzut-o azi-dimineaţă. În sfîrşit, după nopţi şi zile de aşteptare. Era la fel de frumoasă ca atunci cînd a plecat vineri seară, la fel de frumoasă ca atunci cînd m-am îndrăgostit nebuneşte de ea, acum mai bine de 12 ani. Bineînţeles că sînt zdrobit de durere, vă recunosc această mică victorie, însă va fi de scurtă durată. Ştiu că ea ne va însoţi în fiecare zi şi că ne vom regăsi în paradisul sufletelor libere, unde voi nu veţi avea niciodată acces.

Sîntem doar doi, fiul meu şi cu mine, dar sîntem mai puternici decît toate armatele lumii. De altfel, nu mai am timp de pierdut cu voi, trebuie să mă duc la Melvil, care se trezeşte din somnul de după prînz. Are doar 17 luni, îşi va mînca gustarea ca în fiecare zi, apoi o să mergem să ne jucăm ca în fiecare zi şi în fiecare zi a vieţii sale acest băieţel vă va sfida fiind fericit şi liber. Fiindcă nu, nici ura lui n-o veţi avea.

24 noiembrie, 22,00

Am început această carte a doua zi după scrisoare, poate chiar în aceeaşi seară. Cînd Melvil e la creşă, mă aşez în faţa computerului pentru a da afară toate cuvintele care-mi umblă prin cap. Ca nişte vecini de deasupra care ascultă muzică prea tare. Pentru a le face să tacă, le tastez, ca să nu se mai zbuciume şi să mă lase să dorm.

Cum apar pe monitor, mă uit la ele ca la nişte corpuri străine, le citesc pentru a le înţelege, le recitesc pentru a mă înţelege pe mine şi, în cele din urmă, îmi plac. Le privesc ţinîndu-se de mînă de departe, încerc uneori să le strig, dar nu pot să ajung la ele. Cuvintele deja nu-mi mai aparţin.

A trebuit să înaintez repede. Eu sînt cel care o iubeşte pe Hélène, nu cel care a iubit-o. Înainte ca moartea să tragă definitiv cortina, fără să mă recheme la rampă, peste cel care eram, încă sînt marele naiv pe care speranţa îl împiedică să cadă. Cine ştie ce voi deveni mîine, cînd durerea mă va abandona?

Va trece ca o iubire efemeră, ca o pasiune mistuitoare. Reflexie vie a iubirii trăite. Are frumuseţea ei, intensitatea ei. O îmbrăţişez, o strîng la piept. Dar ştiu că deja aproape m-a părăsit. Îşi vede de drum, în căutarea unui alt iubit pe care să-l tortureze, lăsîndu-mă în seama tristului ei tovarăş de călătorie. Doliul.

Îi observ semnul distinctiv, o pată brună ce răsare sub coaste. Am mai văzut o crescînd în acelaşi loc în urmă cu cîţiva ani. Cea de acum e mai întunecată. Şi se întinde mai repede. Nu-i decît o chestiune de zile, de săptămîni; sînt asaltat. Îmi acoperă aproape tot abdomenul. Nimic nu mai are gust pentru mine, e un calvar să mănînc.

Curînd mi se va strecura în piept, mă va apăsa pe torace, împiedicîndu-mă să respir. Apoi, pătrunzînd în ce mi-a mai rămas din inimă, îşi va vărsa veninul de culoarea morţii, irigîndu-mi toate vasele de sînge. Picioarele nu vor mai putea să mă susţină, genunchii îmi vor înţepeni, iar tălpile vor fi ca de lut. Îmi va trece peste umeri ca să-i încovoaie, braţele mele nu vor putea să mai ducă nimic. Corpul va ceda, dar îmi va rămîne încă spiritul. În suspensie, ca să mă pot vedea prăbuşindu-mă.

Dar nu mă tem, o aştept, o cunosc. Încerc cîteodată s-o conving să aibă răbdare, însă doamna cea brună este neînduplecată în afaceri. De la bază, va urca meticuloasă pe gît, strîngîndu-l din ce în ce mai tare. Nasul meu nu va mai recunoaşte mireasma unei amintiri. Ochii mei nu vor mai vedea decît ceea ce este evident.

Mi-ar fi plăcut ca prima mea carte să fie o poveste, dar în nici un caz a mea. Aş fi vrut să iubesc cuvintele fără să-mi fie teamă de ele.

Mi s-a întîmplat să descopăr ce tastasem atunci cînd mi-a fost citit textul. Aproape că am fost surprins să aflu cît de dificilă avea să fie viaţa acestor doi tipi. Mi-am dorit să-i ajut. Şi i-am iubit pe amîndoi. Cu gărgăriţele lor, cu borcanele lor şi cu doamnele de la creşă care nu o vor înlocui pe mami.

N-am putut să povestesc, nu aşa am văzut lucrurile. Nu am un început, un sfîrşit şi fiecare oră îmi răvăşeşte întreaga fiinţă. Prezentul meu trebuie să devină trecut şi rătăcesc în acest cotidian fără timp, prin aceste zile fără ore.

De la decesul lui Hélène, nu mai există naraţiune, e sfîrşitul poveştii. Există doar clipe ce apar prin surprindere. Şi tocmai despre aceste momente a trebuit să scriu, instantaneele unei vieţi care nu şi-a recăpătat răsuflarea.

Aştept seara cînd, cu faţa deja întunecată, voi profita de buzele mele încă roz pentru a atinge cu ele fruntea fiului meu, aflat în pat. Un ultim sărut de la omul care eram, cel care o iubea pe mama lui ca nimeni altul, cel care l-a văzut născîndu-se cu ochii deschişi spre lume, cel care visa la o viaţă în care am avea răgaz să ne iubim. Ultimul moment al vieţii noastre dinainte.

Cînd el va adormi, eu mă voi abandona complet în braţele întunericului. Mîine, vom merge s-o vedem pe mama lui, cartea este aproape terminată.

N-o să-mi mai fie tratament. De moarte nu te tratezi. Te mulţumeşti s-o îmblînzeşti. Animalul este sălbatic, are colţi ascuţiţi. Încerc doar să construiesc o cuşcă în care să-l închid. Este aici, chiar alături, aşteaptă cu balele curgîndu-i să mă devoreze. Între el şi mine stau gratiile de hîrtie. Cînd computerul se închide, fiara este eliberată.

Foto: wikimedia commons

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

politia mascati perchezitii jpg
Percheziții într-un dosar de înșelăciune și spălare de bani. Peste 100 de persoane ar fi fost păcălite prin anunțuri false de vânzare
Polițiștii și procurorii DIICOT au făcut miercuri cinci percheziții în județul Teleorman, într-un dosar care vizează constituirea unui grup infracțional organizat, înșelăciune și spălarea banilor.
image png
Bătaie în direct la televiziunea publică din Armenia. Ce întrebare a declanșat întreg scandalul
Un incident șocant a avut loc la televiziunea publică din Armenia, unde o dezbatere politică s-a transformat într-o bătaie în toată regula chiar sub privirile telespectatorilor.
image png
Cum au știut telefoanele românilor că vine cutremurul. Tehnologia Google care a declanșat alarmele
Mii de români au fost treziți în noaptea de marți spre miercuri de alarmele emise de telefoanele mobile, în timpul cutremurului cu magnitudinea 5,7 produs în zona Vrancea.
Catedrala Mântuirii Neamului
Catedrala Națională, închisă de Sfântul Andrei. Când vor putea intra din nou credincioșii
Anunț de ultimă oră de la Patriarhia Română! Catedrala Națională va rămâne închisă de Sfântul Andrei. Ce se întâmplă cu pelerinii
Celestial Zodiac  Mercury and Lilith jpg
Ziua în care lucrurile încep să se așeze pentru cinci zodii. Ce aduce sextilul Mercur-Lilith
Horoscop 18 noiembrie 2026. Mercur formează un sextil cu Lilith, aducând clarificări și oportunități pentru cinci zodii. Află cine are noroc.
putin xi png
Xi și Putin s-au întâlnit înaintea summit-ului istoric cu Trump. Ce au discutat
Liderii Chinei și Rusiei, Xi Jinping și Vladimir Putin, s-au întâlnit miercuri în orașul Shenzhen, cu o zi înaintea unui summit trilateral cu președintele american Donald Trump. Discuțiile urmează să abordeze războiul din Ucraina, conflictul din Iran, dezarmarea nucleară și comerțul global.
Timişoara. Piaţa Prinţului Eugen, la începutul secolului XX
Timișoara, primul oraș european iluminat electric
Pe 12 noiembrie 1884, Timișoara devenea primul oraș european iluminat electric și al doilea din lume, după New York.
Seismograf
IGSU explică de ce unii români au primit alertă de cutremur pe telefon, iar alții nu: „Nu trebuie confundată cu RO-Alert”
Mulți români au fost treziți în noaptea de marți spre miercuri de notificări primite pe telefon cu câteva secunde înainte de producerea cutremurului de 5,7 grade din zona Vrancea.
vremea prognoza meteo toamna jpg
Vreme neobișnuit de caldă pe 18 noiembrie! Temperaturile ajung la 19 grade, dar ploile și vântul puternic pun stăpânire pe mai multe regiuni
Vremea din România vine cu schimbări importante miercuri, 18 noiembrie 2026, când temperaturile vor continua să se mențină peste valorile obișnuite pentru această perioadă a anului, însă aspectul predominant al vremii va fi unul instabil.