Apa și uleiul

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Invizibilii jpeg

Sînt undeva, la o pensiune dintr-un sat oarecare. Locul e frumușel, s-a ridicat pe sine și pe unii dintre locuitorii lui pentru că e aproape de oraș, mulți de pe acolo și-au făcut case aici, iar ăia care nu și-au făcut vin ca turiștii să se plimbe și să caște gura pentru că împrejurimile îți oferă și ceva dealuri frumoase toamna, izvoare cristaline, frunziș, brădet, aer curat.

Vreau să ies din clădire, trebuie să fumez neapărat, iar singurul loc e afară, la intrare, unde zace și o scrumieră mare, plină de chiștoace. Am țigara pregătită în mînă și trag de ușa grea, de lemn, la șase jumate dimineața, ca neoamenii. Ușa, țeapănă. Trag un pic mai tare, pare că se deschide cît să văd o fîșie minusculă din aerul de afară, dar mai mult nu vrea. „Doamne“, mă panichez, „nu pot să ies, dar trebuie-trebuie să fumez, ușa asta nu are nici un buton, cum naiba s-o deschide și de ce n-o fi nimeni prin jur să mă ajute?“

Aud mișcare în dreptul unui hol, mă uit, o doamnă trage un aspirator după ea, ce bine, mi se luminează fața și o rog: „Nu vă supărați, îmi deschideți și mie ușa?“, îi arăt cu un gest și ușa mare, de lemn. Femeii îi pică literalmente fața. Se vede că o mănîncă îndoiala – asta e chiar proastă sau se crede într-atît de îndreptățită, că trebuie alții să-i deschidă pe unde merge? Se îndreaptă totuși, dînd din cap și mormăind ceva, spre ușa aia, întinde mîna și o deschide. Îmi face un gest zeflemitor: poftim. E rîndul meu să mă rușinez, pun mîna la gură și probabil că trec prin toate nuanțele de roșu. „Îmi cer mii de scuze, dar ușa nu se deschidea, bla-bla“, femeia se întoarce la aspiratorul ei și mă lasă cu scuzele în barbă.

Întîmplarea nu-i o întîmplare tare, poate cel mult să adauge la unele inadecvări personale care mă fac să intru frontal în geamurile de sticlă crezînd că ies în aer curat sau să ajung prin debaralele cu mături atunci cînd caut o toaletă în locuri publice. Întîmplarea are sens pentru că acea femeie chiar a crezut un moment că am vrut să-mi deschidă altcineva ușa dintr-un soi de răzgîială sau de misecuvinism. Eu și nimeni ca mine n-o să-i fie vreodată simpatic. Haitele astea de turiști, toate tutele cu blugii crăpați în genunchi care vin să se distreze, chiar dacă îi asigură cumva un loc de muncă, nu pot decît s-o irite pe ea, care n-a avut un concediu de Doamne-ajută în viața ei. Sîntem ca apa și uleiul.

Totul devine mult mai clar cînd ieși din bula pe care ți-ai construit-o și vezi, cum bine zice gura înțeleaptă, că viața e complexă și are aspecte. Un nene pe care l-am văzut deunăzi într-un reportaj din campaniile electorale – un nene de la țară, muncit prin aer liber, din cei făcuți parcă din pătrate: mîini, față, degete – zice că votează cu Iohannis pentru că dom’ președinte „nu se pretează“. „Nu se pretează“ – asta exprimă absolut perfect ideea omului de bună cuviință și oareșce postură. Acest domn are clone adevărate în rîndul votanților Vioricăi Dăncilă. Sînt la fel, nu mai buni sau mai răi, la fel. Și doamna Viorica e frumoasă, uite, e o femeie îngrijită, tot timpul pusă la punct, o admiră multe doamne care ar vrea să fie ca ea și, mai ales, „nu se pretează“. Bulele celelalte, care se sfîșie pe Facebook și la televizoare, pare că n-au văzut încă asta.

Jos, în viață, te ferești ca dracu’ să dai la bloc de vecini țigani. Altminteri, corect politic, empatic pîn’ la Dumnezeu, te uiți urît la ăia care-i înjură și trăiesc în clișeele de imagine pe care le știm cu toții. Tot un d-ăla, incorect politic, poate să ia un puradel de pe stradă și să-i dea o farfurie cu ciorbă – „fire-ai al dreacu’, ia și mănîncă, de amărît ce ești“. Ei între ei, voi cu voi, apa și uleiul.

Sînt la metrou, o fată cu teniși galbeni se apleacă și-l încalță de un pantof pierdut pe un homeless bătrîn care stă abulic pe unul dintre scaune. E o Iisusă cu plete castanii, cum stă ea pe un genunchi în fața rufosului, vai de steaua lui. Nu știu cîtă lume a observat, eu am văzut-o și o urmăresc. Se stăpînește și-și ține mîinile ușor depărtate de trup. Coboară și, abia cînd e sigură că homeless-ul ajutat n-o vede, se șterge pe mîini. Eu rămîn cu invidia sinceră că nu l-am văzut prima pe bătrîn. Făceam o faptă bună.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.