Am

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Oameni pe stradă jpeg

Am centrală, televizor, frigider, Internet prin aer, cablu, HBO HD, cosmetice felurite și creme pentru toate părțile corpului, vopsea de păr, flip-flopși, converși și ghete, nenumărate perechi de blugi, trei­mii­­treisutedouăzecișicinci de tricouri ne­gre, pungi rezistente de la Mega, covoare, mop și bormașină, cîrlige de rufe, șu­rubelnițe tubulare de la IKEA, multe pahare de vin, douăzeci de căni de cafea și tot atîtea de ceai, condimente asiatice, dulceață de la mama și miere bio zaharisită.

Am pastile antimolii, deodorant pentru covoare, lumină de veghe noaptea și obloane, cărți și cărți în mai multe exemplare, brățări de piele frumoase și brățări de piele urîte, două gantere mov de 2,5 kilograme fiecare, am pisică, mîncare pentru pisică, perie și WC pentru pisică, am cutii și farfurii de supă, de spaghetti, de prăjituri și de sushi. Am bețișoare chinezești și hanorace cu glugă.

Am eu nevoie de toate chestiile astea? Cum să nu! De fiecare firișor de ață și de fiecare tricou rămas nepurtat și îngropat cu anii prin dulapuri. Șurubelnița tubulară de la IKEA – în trei sau patru exemplare – e cheia care-mi strînge sau desface existența, e o inimă cu stent asamblabil în casă și, apoi, în feluritele creme îmi stă speranța într-o tinerețe veșnică și trufașă, iar de la televizorul hrănit din cablu aflu povești cu lume care alege să‑și părăsească orașul și slujba și să se mute undeva pe o insulă aridă sau în creierii munților. Citesc pe Internetul din aer cum renunță oamenii la tot și își iau lumea în cap pe mări și oceane și în lumea largă. Cu un rucsac în care și-au pus două tricouri și niște chiloți. Încerc să le înțeleg poveștile și simt că-mi vine din ce în ce mai greu.

Vedeți, din canapeaua mea așezată pe covorul meu, aspirat cu aspiratorul pe care-l țin în debaraua mea care cîrcîie de alte chestii ale mele nemaivăzute, încerc să înțeleg ce i-a făcut pe acești oameni să plece. Explicațiile lor sînt, la prima vedere, simple: sîcîiala cotidiană, stresul, slujba obositoare, șeful nasol, traficul oribil, sentimentul de inutilitate, consumerimul agresiv din jur, dezamăgiri diverse. Un om și-a luat banii pe care a reușit să-i strîngă în viață și a plecat pe o insulă între băștinași prietenoși. Numai că acolo, fără să-și dea seama, a luat-o de la capăt și a început să strîngă: o colibă cu acoperiș din frunze de bananier, un covor din coajă de nucă de cocos împletită, și-a julit genunchii să aducă apă curgătoare în coliba aia, acum vrea electricitate. Mîncarea pe care n-o poate cultiva o ia de la cîteva insule distanță după cîteva ore de drum cu barca. Deocamdată stă bine, tricourile și chiloții cu care a plecat stau lîngă niște chestii trebuincioase, dar nu în plus. Însă, încetul cu încetul, va începe să se întindă în pădurea din jur, pentru că vrea să vîndă din recolta mai mare să-și ia un tractor. Treaba devine stresantă. Cînd nu te aștepți, o să-și găsească iar coliba plină de troace inutile, așa, ca noi. Își va face prieteni și dușmani.

Ai plecat degeaba, băi, îmi vine să‑i zic de pe canapeaua mea, prin Internetul care vine prin aer. Am în frigider ouă, legume, brînzeturi, roșii uscate foarte snob la soare, capere și muștar. Mai am wasabi, garam masala și vinișoare subțirele de anșoa răsucite într-un borcănel. Măsline, unt tartinabil și lapte de midgale neîndulcit. Iaurt slab și brînză de vaci și mai slabă. Cît îmi ajunge, la o adică, să mănînc într-o zi? Niște pîine cu niște mere ar fi suficient. Sau covrigi cu iaurt, sau o ciorbă babană care să țină aproape o săptămînă. Ar fi suficient. Am eu nevoie de pastă de wasabi și cereale fără gluten? Am nevoie de televizor și de jucării pentru pisică pe care, de fapt, le-am luat pentru mine și nu pentru pisică, pentru că animalul ăla se mulțumește doar cu o hîrtie făcută ghemotoc? Am nevoie de toate astea? Fără doar și poate. Fără ele aș muri, m-aș îngrășa, m-aș plictisi, aș face riduri și, Doamne ferește, mi-ar rămîne timp să mă gîndesc și la altceva.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?