Aere, grade, nervi

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Ai văzut, Simono, s-a întors prinţesul din concediu. Să vezi tu dacă n-o să avem iar trei sute de milioane de grade în birou...“ Discuţia are loc în liftul clădirii înalte de sticlă, cu şapte etaje. La fiecare etaj s-a instalat cîte o companie care ori face soft-uri, ori curierat, ori ceva PR şi ceva audituri; o clădire care înghite în fiecare dimineaţă, pe la opt şi nouă, sute de salariaţi cărora ne-am obişnuit să le spunem corporatişti.

Am aşteptat să vină toamna asta frumoasă şi răcoroasă ca să vă spun povestea mică, insipidă, banală, dar care scutură de fiecare dată zdravăn nervii tuturor într-un birou, într-o asemenea clădire.

E, aşadar, încă vară adîncă. Cele două domnişoare care îl bîrfesc pe prinţes au rochii strîmte, cu bretele, iar platformele din picioare să le ducă pe la vreun metru optzeci. Abia le ajung la subsoară şi trag cu sîrg cu urechea. În fond, nici nu aveam de ales, eram în acelaşi lift care ne luneca onctuos spre ultimele etaje. „Fată, m-a omorît! Curg apele de pe noi şi el, nu, că i-au îngheţat mîinile. Auzi, da’ l-a luat tare Cristinica – e în trei luni acum asta – că nu se poate, că ne coacem aicea şi că ce naiba de...“ Şi aici, din păcate, au coborît, uşile au fîşîit şi au glisat definitiv în spatele lor iar eu, monstruos pitic trăgător cu urechea, am rămas tînjind după ce o fi zis Cristinica despre prinţes. I-o fi zis că ce fel de bărbat o mai fi şi el de se plînge mai rău ca o domnişoară, i-o fi zis că n-o interesează, că ea e însărcinată şi să facă bine să lase aerul aşa cum e, i-o fi zis că uite ce iad e afară şi că măcar aici să stea civilizat şi netranspiraţi? Habar n-am. Ştiu însă că toată discuţia se învîrtea în jurul unui singur buton amărît, un buton care reglează aerul condiţionat în vastele spaţii comune de birouri. Căci în filozofia spaţiilor prietenoase, toţi cu unul, unul cu toţi, arta compromisului se sfîrşeşte în acest buton.

Diferenţa de reglaj – două grade în plus sau în minus – poate căpia de-a binelea o grămadă de oameni aparent sănătoşi la cap. Două grade în sus sau în jos pot da naştere la cele mai răutăcioase consideraţiuni legate de seamănul tău cu care împarţi excel-urile. Dacă e prea frig şi rămîne frig pentru că stăpînul butoanelor e din întîmplare un personaj durduliu, nu vreţi să ştiţi cîte gînduri otrăvite îi blagoslovesc: „şuncile alea care, normal, îi ţin de cald“, genele grăsane moştenite de la părinţi, tonele de presupuse şaorme pe care şi le îndeasă în pîntece, insensibilitatea sau de-a dreptul nesimţirea. Dacă e prea cald şi rămîne cald iar stăpîna butoanelor e din întîmplare vreo domnişoară mai sfrijită, nu vreţi să ştiţi cîte gînduri otrăvite îi blagoslovesc „oasele alea de Olive“, mimozenia, ba chiar o poftă de mîncare nevolnică – „asta şi dacă mănîncă o căpşună dă la raţe“ –, ba chiar şantajul emoţional despre care se spune că îl practică faţă de nişte colegi mai predispuşi spre concesii.

De cele mai multe ori însă, e vorba de grupuri de presiune, mai degrabă decît de personaje izolate. Dacă numărul înfriguraţilor e mai mare, ăia în dezavantaj numeric n-au decît să meargă la baie să-şi dea cu ceva apă pe faţă sau să-şi facă vînt cu post-it-urile. Invers – dacă încălziţii sînt mai mulţi, tabăra înfriguraţilor să-şi scoată cîte un pulovăraş adus de acasă şi să facă bine să îl pună pe umeri. Dacă taberele sînt egale, nu vreţi să ştiţi cîtă lume învîrte de butonul ăla de nu mai ştie omul dacă în fond e cald sau rece în birou. Vîjjj, linişte, vîjjj, linişte, aer pornit, aer oprit, un război al nervilor care nu are cum să se sfîrşească în nici un fel de armistiţiu. Bunăvoinţa colegială se opreşte aici. Simpatia se opreşte aici. Socializarea amabilă la o ţigară, tot aici. Colegul simpatic care împarte like-uri pe Facebook ca Dumnezeu o să ignore total proaspătul tău album cu poze din Grecia: „Acolo nu ţi-era cald, fir-ai al naibii!“.  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Zona Merișor   Dealul Babii  Foto Daniel Guță (4) JPG
Ținutul momârlanilor își dezvăluie secretele. Noua șosea din munți, devenită atracție turistică VIDEO
Două sate izolate în ținutul momârlanilor - primii locuitori din Valea Jiului - au devenit mai accesibile odată cu construirea șoselei care traversează Dealul Babii. Traseul are o priveliște aparte.
Taylor Rene Parker jpg
O femeie și-a omorât prietena pentru a-i fura fătul nenăscut. Planul șocant al criminalei
O femeie din Texas a fost condamnată luni pentru omor calificat, după ce și-a ucis prietena însărcinată pentru a-i lua copilul nenăscut.
hellvig FOTO SRI
Hellvig: Prea mulți politicieni se așteaptă să primească sugestii de la servicii
Directorul Serviciului Român de Informații a precizat, în timpul unei alocuțiuni susținute la Universitatea Babes Bolyai, că politicienii s-au obișnuit să primească „indicații” din partea serviciilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.