Cetele de şcolari şi zarva unei lecţii la 1800 şi-un pic

Prima modernizare românească oferă o serie de exemple, utile şi astăzi, cu privire la necesitatea „îmblînzirii“ unei populaţii de cele mai multe ori pasive, şi din cînd în cînd rebele. Căci, nu-i aşa, statul modern are nevoie de resurse pentru a hrăni imensul aparat administrativ ce urma a se naşte, şi de supuşi fideli pentru a „guverna“ în linişte. Pentru acest obiectiv apare presa oficială, distribuită, mai mult forţat, prin sate şi cătune, acolo unde preoţii ar trebui să citească şi să mai ales să inducă ideea supunerii în faţa regulii. Printre cei vizaţi se numără bineînţeles şi copiii. La 1843, Învăţătorul Satelor redactează „sfaturi“ şi „reguli“ cu privire la bunul comportament la şcoală şi la biserică. Lectura lor emană o stranie actualitate. Iată cîteva dintre ele:

„Copii! Aveţi-vă sculele de şcoală totdeauna în orînduială şi gata. Nu stricaţi nimic dintr-însele şi păziţi-le curate.

Înainte de a pleca de acasă căutaţi-vă dacă hainele voastre sînt curate. Obrazul şi mîinile curate, să fie spălate, unghiile tăiete, părul capului în orînduială. 

Plecaţi de-acasă la vreme şi nu vă opriţi pe drumul şcoalei pentru a putea ajunge la vremea hotărîtă. Vi se porunceşte straşnic a nu întîrzia pe uliţe, ori a face larmă pe unde umblă oamenii.

Mergeţi pe drum în linişte şi luaţi-vă căciulile, cînd vedeţi pe vreunul mai mare sau mai bătrîn decît voi.

Cînd ajungeţi la uşa clasului, curăţaţi-vă noroiul prin zăpadă de pe picioare şi scuturaţi-vă şepcile ori căciulile şi hainele voastre.    

Cine vine tîrziu trebuie să spuie învăţătorului drept adevărata pricină. Rău este de acela care voieşte a se scuza cu minciuni. Orice minciună se pedepseşte aspru. 

Cînd intraţi în clas faceţi învăţătorului cuvenita ploconire. 

Nu mergeţi iarna mai întîi la sobă şi vara la fîntînă sau la fereastră, ci totdeauna mergeţi şi vă aşezaţi la locul vostru cel hotărît.  Nu vă pizmuiţi pentru întîierea locurilor, căci locurile se dau după purtare şi silinţă. Străduiţi-vă şi voi spre a vă face vrednici de locurile cele dintîi. 

Aşteptaţi în tăcere şi în linişte începutul lecţiei. Pregătiţi-vă şi gîndiţi-vă pînă alta acela ce poate să fiţi întrebaţi, ori citiţi încet vreo carte de şcoală“.

Reguli, reguli, reguli. Cine să le respecte, căci adevărata „lecţie“ e joaca:

„Îndeobşte păziţi-vă a nu vă mînji unii altora hainele, cărţile, scrierile, plăcile sau în orice chip a nu vă vătăma. 

Nu tăifăsuiţi, nu murmuraţi, unii cu alţii, nici să vă uitaţi împrejuru-vă, nu glumiţi cu mîinile, nu aruncaţi sau îrtîiţi din picioare, nu săriţi peste bănci, nu ieşiţi din locu-vă fără slobozenie, nu şedeţi după voie-vă, aci în picioare, aci jos, sau nu vă schimbaţi băncile sau locurile între voi. 

Nu trebuie să mîncaţi în vremea lecţiei, nici să arătaţi niscai lucruri de mîncare, nici să voiţi a bea apă. 

Nu trebuie să ieşiţi afară decît la o neapărată trebuinţă, şi şi atunci să nu vă cereţi a ieşi pînă cînd nu se va întoarce acela care şi-a luat voie mai ’nainte ca să iasă. 

Nu stricaţi şi nu mînjiţi nici într-un chip băncile, mesele, scaunele, ferestrele, uşile, pereţii clasului. 

Fiţi unii către alţii pacnici şi blînzi, îndatoritori şi plăcuţi, depărtaţi de la voi orice purtare proastă şi necuviincioasă. Nu vă întovărăşiţi a supăra pe alţii“. 

Şi fiecare sfîrşit de şcoală pare un început de vacanţă: 

„Ieşind din şcoală cîte doi doi, mergeţi în această orînduială pe la casele voastre. Nu trebuie să întîrziaţi prin şcoală, nu trebuie să vă faceţi nici o trebuinţă în acest loc sau prin prejur, nici în vreun loc obştesc. 

Nu vă opriţi înaintea bisericii, nici nu îndrăzniţi a vă juca acolo. Nu vă suiţi în clopotniţă fără slobozenie.   

Nu vă împutaţi pe drum unii altora pentru cererile, dojenile şi pedepsele ce poate vi se fac în clas; nu rîdeţi unii de alţii pentru unele ca aceasta, nici să le spuneţi altora. Nu vă mustraţi unii pe alţii şi nu vă policriţi, nu vă luaţi în bătaie de joc pentru talente mai slabe sau pentru cusururi trupeşti.  

Pe drum, pe uliţe şi în orice loc nu fiţi nimănui supărători şi greţoşi. Nu mînjiţi nicăieri zidurile şi ulucile, nu stricaţi nimic la case, garduri, saduri, cîmpuri, livezi, ş.a.m.d. 

Nu vă atingeţi de roadele, viile şi grădinile cu poame ce sînt străine, nici de alte lucruri. 

Nu vă tîrîţi pe gheaţă primejdioasă, nici pe case sau alte locuri repezi, nu vă scăldaţi în ape primejdioase. 

Nu vă atîrnaţi din dărătul trăsurilor sau al săniilor, şi îndeobşte nu faceţi nimic de la care vă opresc mai marii şi îngrijitorii voştri“.   

Şcolarii de ieri, şi de astăzi, greu de prins în regulile adulţilor.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.