„În Hristos v-ați și îmbrăcat”

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
„În Hristos v ați și îmbrăcat” jpeg

Un fapt divers amplu mediatizat readuce în dezbatere publică cultul creștinilor. De data aceasta, botezul. În termeni neutri, un prunc născut prematur a fost botezat în a șasea săptămînă de viață într-o biserică suceveană, la cererea părinților lui, și a decedat la 24 de ore după botez. S-a deschis o anchetă care cercetează dacă poate fi stabilită o relație de cauzalitate directă, unică, neechivocă între ritualul botezului și deces. Însă emoția publică a fost stîrnită de felul în care presa a relatat acest eveniment, astfel încît, la nici 24 de ore de la știre, exista o petiție publică prin care se cerea schimbarea ritualului de botez. Este vorba despre tripla imersiune totală în cuva baptismală a persoanei care se botează. În comentariile publice, surprinzător de virulente, acest ritual a fost taxat drept „barbarie medievală”. Teodor Baconschi a identificat două poziții extreme, cea a progresiștilor aderenți însă la religia laică a siguranței și cea a așa-zișilor fundamentaliști, care nu vor să audă de schimbarea ritualului. Dincolo de un gînd de compătimire sau o rugăciune pentru sufletul copilului, pentru părinții lui și pentru preotul slujitor, aceștia din urmă, pe lîngă tristețea lor personală, trebuind să facă față și indecentei curiozități mediatice, s-a deschis o dezbatere publică, inclusiv în sînul Bisericii, despre ritualul botezului. Astfel, a ieșit la iveală că există o tradiție regățeană a cufundării și o practică ardelenească a aspersiunii, că unii preoți nu se socotesc suficient de îndemînatici pentru a boteza, în schimb alții se simt în siguranță și cu apa rece, pentru a căli cu această ocazie copiii, că timpul botezului ar fi la opt zile, după ritualul circumciziei, sau la 40 de zile, după calendarul lăuziei, sau la 40 de zile după aceste termene pentru a introduce și o perioadă de catehumenat. Spre liniștea progresiștilor, schimbarea ritualului se petrece deja. În pofida protestelor fundamentaliste, adevărata întrebare nu este dacă se poate schimba ritualul, ci dacă există cu adevărat un ritual unitar sau dacă ritualul actual, cu toate variațiunile menționate, este acea normă imuabilă a cărei încălcare ne scoate în afara Ortodoxiei. Din această bruscă radiografie a cultului baptismal reiese tocmai o frămîntare autentică privitoare la sensul ritualului, iar adevărata linie de demarcație nu trece între acribie ritualică și iconomie pastorală, ci între sens operant al unui ritual asumat și cult inerțial cu accente social-economice.

În 1992 apărea și în traducere românească o carte a părintelui Alexander Schmemann, care parcursese deja două decenii de frămîntări în Ortodoxia diasporei, intitulată Din apă și din Duh. Studiu liturgic al botezului. În acest studiu, Al. Schmemann semnala criza conștiinței baptismale în Ortodoxia contemporană. Botezul devenise un eveniment privat, rupt de viața liturgică a parohiei, care se consuma integral la o vîrstă care nu produce amintiri și astfel este cu totul absent din viața creștinului, întrucît acesta nu a văzut nici propriul botez ca pe un eveniment semnificativ spiritual pentru el și arareori participă la un botez care să aibă o dimensiune liturgică (p. 28-29). Astfel, singurul aspect pe care teologii îl rețineau din Taina botezului era validitatea sa în ștergerea păcatului strămoșesc, în schimb operabilitatea sa spirituală era cu totul abandonată. Iată cum exprima Schmemann acest paradox între validitate și împlinire spirituală: „Validitatea este doar condiția împlinirii, dar tocmai plinirea este cea care contează. Botezul unui om ca Stalin a fost, fără îndoială, perfect valabil. Dar de ce nu s-a împlinit el în viața acestuia? Pentru ce nu l-a împiedicat să se adîncească într-o incredibilă oroare? Această întrebare nu este naivă. Dacă milioane de persoane, valabil botezate, au părăsit Biserica și continuă să o părăsească, dacă se pare că botezul nu a avut asupra lor nici un efect, oare nu am putea fi noi primii responsabili, noi, din pricina slăbiciunii, a opacității noastre, a minimalismului și a nominalismului nostru, din pricina trădării constante a botezului?” (p. 71).

Apoi Alexander Schmemann aduce în atenția cititorului istoria ritualului baptismal și legătura cu ritualul pascal. În primele secole creștine, nu numai că se practica botezul adultului, dar acesta se petrecea în noaptea Învierii, astfel încît toată perioada celor zece săptămîni care preced Paștilor era construită pe un program catehetic. Pînă astăzi celebrările din Sîmbăta Mare păstrează urma ritualului baptismal, iar catehezele prebaptismale s-au transformat în Triod. Această suprapunere între sărbătoarea pascală și ritul baptismal sublinia astfel principala semnificație a botezului: experiența morții și Învierii lui Hristos. Chiar și după generalizarea botezului copiilor în Evul Mediu, structura rituală a botezului a rămas cea corespunzătoare botezului adultului, rolul activ al catehumenului fiind preluat de nași. În Biserica veche, botezul era cea mai importantă și frecvent celebrată taină după euharistie, ea reprezentînd un punct culminant în viața creștinului îndelung pregătit (trei ani de catehumenat) și a cărui amintire continua să-i ghideze viața. Jurămîntul de adeziune și fidelitate față de Iisus Hristos inclus în ritualul botezului evidenția faptul că orice îndepărtare de la sfințenia pe care o primea creștinul prin botez însemna o abjurare.

Al. Schmemann punea pierderea conștiinței baptismale pe seama „pseudomorfozei scolastice” care a dus la înlocuirea teologiei patristice cu un raționalism de influență catolico-protestantă. În această teologie post-patristică, botezul a căpătat semnificația de ștergere a păcatului originar și, astfel, de condiție a mîntuirii. Legat de destinul sufletului după moarte, botezul a devenit încă din perioada medievală nu numai un pașaport pentru lumea de dincolo, întrucît ștergea toate păcatele individuale, ci și o garanție a bunăvoinței divine în această lume. Acest nou înțeles al botezului a fost condiționat de fenomenul socializării creștinismului întîi în Imperiul Roman, apoi în statele medievale încreștinate politic. Ce înseamnă această socializare? Preluarea de către creștinism a rolului de religie cu funcție socială, de liant comunitar. Botezul însemna astfel și intrarea în comunitatea politică, iar parohia asigura funcția de registru civil.

Acest trecut apasă asupra creștinismelor istorice și Al. Schmemann recunoaște că nu vede posibilă o revenire mecanică la practica botezului din Biserica primară, dar o reconstituire a sensului botezului, mai ales în măsura în care ea se regăsește în evhologhioanele de astăzi, merită întreprinsă pentru a depăși criza baptismală. Mai cu seamă că aceasta se află într-o evidentă legătură cu cealaltă criză a trăirii creștină, cea euharistică. De fapt, este vorba despre o reașezare a ritualului pe fundamentele catehetice pe care a și fost construit, astfel încît acesta să-i dezvăluie credinciosului tainele credinței sale și să-i permită o adîncire a acestora.

În acest sens, ceea ce este valoros și de prezervat cu orice chip în ritualul baptismal este semnificația identificării botezatului cu moartea și Învierea lui Hristos, prin urmare și forma rituală a acestei semnificații, tripla imersiune completă în apele botezului/mormîntul lui Hristos. În schimb, acolo unde se impune o reconsiderare este vîrsta de botezare. Dar și în această privință istoria apasă asupra conștiinței baptismale. De data aceasta este vorba despre istoria gîndirii eshatologice, prin identificarea hainei luminoase a botezului cu haina de nuntă din parabola nunții Fiului de Împărat, decesul pruncului nebotezat însemnînd lipsirea acestuia de haina de nuntă. În cadrul acestei eshatologii socializate, pruncii nebotezați nu ar avea acces la lumina Împărăției cerești întrucît nu au primit luminarea (termenul grecesc pentru botez) în această lume. Teama mamelor că pruncii lor, părăsind prea devreme această lume, nu s-ar putea bucura de fericirea deplină nici în lumea cealaltă este un considerent major în a nu forța înnoirea în nici o direcție. Așa cum admitea Al. Schmemann, botezul pruncilor trebuie raportat la existența unei familii creștine, autentic îmbisericite, care știe ce fericire caută pentru pruncul lor și care își asumă nu numai riscurile paradoxale ale botezului, ci mai ales greaua răspundere a păstrării în Biserică a celor botezați. Validitatea botezului nu este garanția împlinirii lui. Abordarea magico-religioasă a botezului riscă să compromită sensul adînc și mîntuitor al acestuia. Dar duhul htonian, care tot dă tîrcoale botezului, nu poate fi conjurat cu reforme administrative al ritului, ci cu o amplă cateheză, liturgică și baptismală, care să adune comunitatea euharistică în jurul catehumenului prunc, tînăr sau adult, împlinind nevoia de înnoire a trăirii creștine atît în cei credincioși, cît și în cei chemați.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.