În amintirea lui Paul Gherasim

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Au trecut trei ani de la trecerea la Domnul a pictorului Paul Gherasim (1925-2016). În ultima parte a vieții sale, am avut șansa de a-i sta deseori în preajmă, în biserică, în curte la Stavropoleos, la expoziții sau la alte momente de convivialitate. Mi-l amintesc cu recunoștință pentru ceea ce mi-a dăruit, învestindu-mă cu o încredere la înălțimea căreia nu am reușit să fiu și cu melancolia de a nu-i fi putut oferi, prins mai mereu în lațul altor urgențe, ceea ce cred că spera. De curînd, am regăsit un carnet de haiku-uri olografe, dăruit prin 2011, și un text pe care mi-l ceruse acum cîțiva ani pentru a prefața un „experiment“ la care ținea mult: un itinerariu vizual ce reunea casa țărănească, sculptura lui Brâncuși și arta japoneză. Nu știu de ce a stăruit cu afectuoasă răbdare să-l scriu, dar am încercat să înțeleg ceea ce voia să-mi spună și, mai ales, să-mi arate. Îndrăznesc să-l repropun aici, cu minime revizuiri, doar pentru că trecuse proba binecunoscutei sale exigențe. 

Tradiția este adeseori văzută în tensiune cu modernitatea, ca într-o elementară, neîmpăcată, perenă rivalitate între vechi și nou, între inactual și actual. Dar aceasta nu poate fi decît viziunea reducționistă a unei modernități care nu-și găsește alte resurse de definire decît în refuzul precedenței, al unei temporalități structurante. Pentru că, dincolo de forme, tradiția presupune înțelesuri, adîncimi și orizonturi neepuizate.

Poate că o astfel de sensibilitate față de tradiție a fost roditoare și la Constantin Brâncuși. Nu despre opera sa de plăsmuitor al formelor pure este vorba în itinerariul pe care ni-l propune – cu desăvîrșită rigoare – maestrul Paul Gherasim, ci tocmai despre palpitul, ritmul, vitalitatea ascunsă și, totuși, splendid prezentă a tradiției care leagă structuri străvechi de sens ale satului românesc cu epifaniile brâncușiene de la Tîrgu Jiu și cu aparent îndepărtatele expresii ale spiritului japonez. Știința acestor punți subtile, corespondențe care surprind prin firescul lor, vine, la Paul Gherasim, dintr-o îndelungată și perseverentă asceză a ascultării „murmurului tradiției“. Numai astfel un pictor al contemplației pure – la limita dezavuării vizibilului în accepțiunea sa comună – poate integra într-un parcurs unic momentele vizuale și spațiile în care respiră tăcerea.

Iubitor și făuritor de haiku-uri – esențe tari ale verbului poetic –, Paul Gherasim scrie: „tăcerea spune / în taină / ce vede ascultarea“. Aș așeza sub semnul sinesteziei în chiasm din acest haiku întîlnirea dintre duhul care străbate formele tradiției satului românesc – deplin prezente în opera lui Brâncuși – și rafinamentul ceremonios al gestului și al artei japoneze. Nimic artificial, nimic forțat: doar invitația de a ne încrede în virtuțile originare ale privirii – în esență, un act al tăcerii. Privirea conjugă într-o respirație arhetipală forme și, mai cu seamă, rosturi pe care le oferă ca hrană unei contemplații lăuntrice. Cred că spre aceasta ne călăuzește, cu smerenia conștiinței finitudinii, Paul Gherasim, cel care ne vorbește fără cuvinte și care privește ascultînd limbajul tradiției ca pe al unei făpturi sfioase sau al unei înțelepciuni ce nu emite pe frecvențele intens circulate ale lumii.

Or, marea lecție a respectului japonez față de tăcere, memorie și frumusețe poate deveni o cale de a redescoperi, în satul românesc, departele ca aproape și aproapele ca departe. Inspirat de capacitatea acestei tradiții de a vedea într-o infimă parte a naturii frumusețea inepuizabilă a întregului univers, Paul Gherasim ne îndeamnă să ne oprim din locvacitatea inutilă a existenței, să dăm jos de pe ochi solzii clișeelor și să pătrundem într-un ritual al renunțării de sine și, în același timp, al descoperirii propriei identități odată cu a celuilalt. Stîlpul unei case țărănești din Gorj și arta ikebanei, Brâncuși și Noguchi, piatra și apa, lumina și umbra devin formele unei epifanii atotcuprinzătoare. La capătul acestei experiențe, fiecare își va fi scris interior propriul haiku: „Tremură / în lumină / roua conștiinței“. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.