Constantin Ottescu, un pedagog „din vremuri aproape uitate”*

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Constantin Ottescu, un pedagog „din vremuri aproape uitate”* jpeg

Prima mea amintire cu profesorul Constantin Ottescu este din clasele primare în Școala Germană din București. Îl văd ieșind din cancelarie făcînd gesturi largi cu catalogul în mîna dreaptă și strigînd cu o voce de tunet: „Poftiți în vagoane!”, și toată copilărimea rămasă pe coridoare se furișa în fugă înapoi în clase. A fost o viață profesor de matematici la Liceul German din București, idol al multor generații de liceeni, figură tutelară și luminoasă a liceului în anii negri ai totalitarismului național-comunist.

Din aceeași generație, la Facultatea de Matematică din București, cu Ciprian Foiaș și Gheorghe Gussi, Constantin Ottescu obișnuia să pomenească această concurență de excepție ca pe un handicap. Adevărul era altul, după cum mărturiseau acești colegi, că mintea lui Constantin Ottescu nu era mai puțin făcută pentru matematică, cît interesele sale culturale și umane erau neobișnuit de vaste. Autor ale manualelor de matematici și geometrie cele mai apreciate pentru gimnaziu și liceu, alături de Ion Cuculescu și de alți matematicieni, și al manualului universitar de Geometrie în spațiu, secretar general al Societății de Științe matematice din România, Constantin Ottescu a fost în același timp, în adevăratul sens al cuvîntului, un polihistor. Mentalitatea îngustă a erei supraspecializărilor, în care validare nu poți primi decît în micul univers profesional în care te arunca o opțiune de studii de la 16 ani (pe vremea lui), a făcut ca opera literară, artistică și pedagogică a lui Constantin Ottescu să nu fi cîștigat atenția publică așa cum ar fi meritat-o. Dar a mai fost și un alt tip de handicap, de care Constantin Ottescu era în mod tragic conștient: toată ființa lui respira o lume a excelenței umane, a performanței culturale și a eleganței sufletești pe care regimul comunist s-a străduit s-o desființeze și să-i șteargă urma.

Era fiul avocatului, omului politic și scriitorului interbelic Nicolae Ottescu, nepotul compozitorului Ion Nona Ottescu, iar după mamă îi venea nepot de verișoară primară filosofului Constantin Noica. Moș Costache, cum îi plăcea să fie alintat de prieteni mai tineri și de ucenici, crescuse într-o atmosferă de bunăstare și distincție socială, în compania celor citați, dar și a altor membri ai familiei Noica, care mai de care mai distinși și talentați, ca și a familiei Ciulei, și se impregnase de ethos-ul vieții la conac și al libertății pe care o reprezenta acest univers natural și cultural în același timp al reședințelor boierești de la țară. Din educația tînărului Constantin Ottescu nu lipsise călăria, din care deprinsese spiritul de aventură și sentimentul libertății. Acestea l-au acompaniat pînă la sfîrșitul vieții.

Ceea ce este impresionant la matematicianul Constantin Ottescu, ca și la tatăl lui, a cărui operă a publicat-o postum, era gratuitatea actului de creație culturală. Prin ceea ce crea nu căuta să obțină un titlu, o poziție socială sau un venit, ci adăuga calitate clipei trăite. Dădea sens vieții sale prin creația literară sau prin tabloul pe care îl picta. În această opțiune de viață, el răspundea exact motivelor unu și patru care dau sens culturii în viziunea lui Constantin Noica, redată și comentată de Andrei Pleșu în Minima moralia: cultura e „sursă a unei bucurii permanente” și „este un exercițiu igienic pentru minte”.

Dintre scrierile lui Constantin Ottescu aș vrea să amintesc aici memorialistica sa (În galop de cai prin ani: vreo 60 de ani între doi bălani), apoi volumele de sonete (Flori de stîncă, 1987, Diurne vol. I, 2009 și vol. II, 2010), dramaturgia sa (piesa Urmașul pusă în scenă de Olga Tudorache cu promoția a III-a, în 1988, la studioul „Casandra“ al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică) și romanele istorice (Un spion la curtea lui Ștefan cel Mare, Cele două vieți ale lui Vlad Țepeș).

După întîlnirea de la Liceul German însă, ne-a ținut împreună pasiunea pentru cai și un subiect încins din ultimul meu an de liceu între noi: viața de după moarte sau, în termenii mei, viața fără moarte. Spirit științific, eminamente pozitivist, moș Costache nu știa cum să abordeze realitatea ipotetică a unei alte vieți despre care nu putea construi un discurs rațional. Absența transcendentului se răsfrîngea însă tragic asupra sensului imanentului. Evident tulburat de ceea ce îi părea și lui, mai ales după eșecul revoltei anticomuniste din decembrie 1989, ca lipsă de sens a istoriei, disperarea unui declin iremediabil, pierderea a tot ceea ce era bun și valabil din trecut l-a făcut să intre în jocul speculației despre transcendent. Era de o cultură religioasă impecabilă, dar din perspectivă occidentală, a canonului literar occidental, așa cum era toată înalta societate a României antebelice. Era însă sensibil la caracterul seniorial al lui Dumnezeu, trăsătură comună cu Nicu Steinhardt. Monarhist neclintit, văduvit însă de orice speranță a unui monarh terestru, îi surîdea ideea de a ajunge totuși în cele din urmă să fie primit la o curte. Avea ideea unui Mîntuitor poet și estet. Brâncoveanu își datora elecțiunea celestă nevoii divine de somptuozitate: „poate că-n rai Iisus Hristos / privind la oastea sfinților în zdrențe, / ca să evite astfel de carențe / adaugă și tipul somptuos?”.

Felul în care se îmbina la el cultura generală umanistă cu cultura științifică era fascinant. Poezie și matematică, logică și pictură, știință și societate se îmbinau la el într-un fel pe care îl socoteam exemplar și extrem de stimulant pentru un adolescent. El era pedagog prin ceea ce era, nu prin materia pe care o preda la catedră. Constantin Ottescu era cel mai bun profesor de matematici pentru umaniști și cel mai bun profesor de literatură pentru cei de la real. În ochii lui, esențial era să nu te raportezi mercantil la cunoaștere. Deși într-unul dintre sonetele sale păruse că nu-l înțelegea pe Don Quijote, a fost el însuși un cavaler rătăcitor printr-un secol lipsit de măreție și onoare.

În drumurile noastre pe la herghelii, dragostea lui pentru Siglavy sau Koheilan (nume de linii de selecție ale rasei de cai arabi Shagya) mi s-a dezvăluit ca o metaforă a desăvîrșirii aristocratice. În calitate de creator al calului, Dumnezeu era în mod cert mai pe-nțelesul lui moș Costache. Într-una dintre discuții mi-a mărturisit cît de mult se simte încorsetat de universul cunoașterii pozitiviste în care s-a format, dar dacă-și duce gîndirea matematică pînă la capăt i se dezvăluie și infinitul, și vederea nevăzutelor.

Constantin Ottescu a participat la prima Școala de vară a Școlii de la Bunești, cu care ocazie a dedicat acelei utopii pedagogice un sonet, „Axioma lui Arhimede“: „«Oricîte» nu-s atîtea ca «oricît»: / Că presupune o numărătoare! / «Oricîte» e întreg, «oricît»: valoare / Reală. Femininul, hotărît, // Marchează paşii ce-i parcurgi, încît / Poţi depăşi un drum oricît de mare, / Orice reper rămîne, amărît / În urma ta. Măreaţă constatare! // E un truism? Nu e, deşi s-ar crede! / A fost nevoie de un Arhimede / Să ni-l dezvăluie, să fie clar // Cum că finitul şi-a găsit sfîrşitul / Şi-n mărginitul minţilor sertar / E loc destul să-ncapă infinitul!“. 

* Un om din vremuri aproape uitate (2007) este titlul biografiei scrise de Constantin Ottescu despre tatăl său Nicolae Ottescu.

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Foto: Constantin Ottescu

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.