Nici aşa, nici altminteri?

- argument -

Cartea profesorului Lucian Boia De ce este România altfel? a fost printre cele mai vîndute la tîrgul Gaudeamus din 2012 şi, de atunci, se vinde bine în continuare. S-a scris mult despre ea – de la cronici publicate în reviste culturale pînă la editoriale ori simple comentarii pe forumurile ziarelor – şi a stîrnit controverse. S-ar părea că devine un interesant fenomen social. Simplificînd lucrurile, e limpede că un număr consistent de oameni încearcă să-şi lămurească propriile dileme în legătură cu tema „cum este România“ şi caută, în carte, răspunsurile „mîntuitoare“.

Despre „specificul“ României se vorbeşte însă de multă vreme, iar tranziţia a exacerbat întrucîtva discursul identitar şi impulsul comparatist. După căderea comunismului şi recucerirea libertăţii de exprimare, am reînceput să ne întrebăm „cine sîntem“. Deschiderea către Occident a dus nu numai la integrarea „în structurile euro-atlantice“ (cum se spune în limbajul-standard al politicii şi diplomaţiei), dar şi la reflexul de a ne compara tot timpul cu „ei“, cu occidentalii, în aproape orice privinţă. Iar comparaţiile în domenii care ţin de viaţa cotidiană (tot mai la îndemînă pe măsură ce tot mai mulţi români au călătorit în Vest şi „au văzut cu ochii lor“ cum se trăieşte „la ei“) au dus, de cele mai multe ori, la depresii şi nemulţumiri: „la noi“ aproape totul merge mai prost ca „acolo“. Autostrăzile, băncile, spitalele, magazinele, trenurile, autobuzele ş.a.m.d. – toate sînt motive de a ne constata propria „inferioritate“.

Lucian Boia încearcă să explice, sintetic, în eseul său, de ce există atîtea diferenţe, de ce România apare, în context european, altfel. Pentru asta, recurge la istorie. Criticii demersului său i-au reproşat mai ales faptul că, în contextul lumii de azi, comparaţiile ar fi trebuit făcute (şi) cu alte ţări, mai apropiate de statutul actual al României. Prin urmare, Colegiul „Noua Europă“ a avut iniţiativa de a organiza o dezbatere pornind de la cartea profesorului Boia, dar încercînd să analizeze tema în sine: dacă – şi în ce măsură – România chiar este altfel.

Dosarul acestui număr este constituit din transcrierea dezbaterii care a avut loc miercuri, 20 februarie 2013. Un singur text este „din afara“ dezbaterii (pe care autorul, prezent în sală, ni l-a propus imediat după aceea), cel al lui Constantin Ardeleanu. Din motive de spaţiu, intervenţiile dlui Andrei Pleşu şi dlui Vintilă Mihăilescu au apărut la rubricile lor. În rest, am încercat să consemnăm totul, în speranţa că această dezbatere va constitui, şi pentru cititori, o provocare dilematică. (Mircea Vasilescu)