În tramvai. Legume-n soarele ăl mare

Săptămîna trecută povesteam cum m-am decis să fug de supermarket ca să merg într-o piață de țărani. Problema e că roșiile din piața aia Decebal, desenată de Murivale, pe pereții ei, deci roșiile erau verzi înăuntrul lor. Pe scurt, deziluzie. Așa că iată-mă spre Obor iar. De data asta mi-am zis să caut un tramvai, ceva, să merg pînă acolo, să nu merg mereu cu taxiul. Şi am luat-o pe firul lui 14 să văd unde duce. Am trecut prin mahalale, pe bulevarde. Era moarte. Nici țipenie, nici un tramvai nu se vedea. Au apărut niște troleibuze, dar, în prostia mea, eu urmăream tramvaiul și, mai ales, nu eram în dreptul stației de troleibuz. Culmea, stațiile nu se suprapun. Adică n-ai cum să te bucuri de RATB pentru că stațiile sînt puse anapoda. Unde-i tramvai, nu-i troleibuz și viceversa. Vezi tramvaiul venind? Ciudă! Vine troleibuz. Și viceversa. Afară, prin pustietățile de pe strada Ferdinand e vital. Te apucă anxietatea. N-ai crîșmă să bagi o bere-n venă… mă rog, e-n stație la Foișor, dar departe. Am umblat teleleu și cu amoc, nervos, și dau de încă un Carrefour, dar unde crezi? Acolo unde pe vremuri era Cinema „Aurora“ și unde mi-a zis Gigi Melody că băgase din acordeon. Și, brusc, m-a apucat un dor de Gigi. Singur pe stradă, lovit de RATB, de anxietate și de dor. Unde o să ajung? Oborul mi s a părut obositor. Ciupeli de negustor, oftică pe unul care mi-a vîndut ceapă veche la 5 lei, șase cepe. Gigi a fost lăutarul cu care am cîntat prin crîșme, cînd n a-veam chior în buzunar. Acum, iată mă s, cu bani în buzunar și indecis în Obor. Cireșe, caise, țelină, morcovi. Nimicuri. Hai înapoi. Ce crezi, uite tramvaiul 14. Am luat soarele cu mine. În jur, atîta lumină, că fugiseră toți. Eram numai tălîmbi, babe afurisite. Patru legume cu totul, inclusiv eu. Tăcere și scrîșnet de șină. Și-n mine lumina nebună: o arătare de pluș și paie vîndută de o femeie simpatică în buza Oborului. Simpatică? Păi, da! Se amuza cu un bărbat prăbușit de alcool în asfalt. Stai drept, îi zicea ea, am scos pisoiul la vînzare. Dar el, ce să audă, cădea pe asfalt. Femeia iar îi spunea. El trăgea tot mai greu de sinele său să stea țeapăn. Era la Obor și-și vindea pisoiul.

Foto: adevarul.ro