Erau 80 de grade afară, duminică. 90-100, că era ora 1 după-amiază. Și eu, sanchi, să cumpăr. Mi-am găsit pălăria de pai. Boțită. În fundul șifonierului. Eram ca sperietoarea de ciori. Dar mi am zis că-s așa bătrîn că nu mă caută nimeni pe stradă. Mi-am luat șlapii. Am renunțat la pantofii de baschet, mîndriile mele. Acum, cînd scriu, o muscă mică-mică mă pișcă de ureche. S-o împușc? Deci o iau spre piață. Nu, n-o iau, e prea cald. 120 de grade la umbră. Și dă-i înainte la Carrefour. Am omorît-o! Păreri? Ba nu, e pe frunte. Sînt cadavru? Bun. Ajung la Car și fur și văd roșia la 8 lei kilu’. Mi se pune pe de-a-ndoaselea. Luasem din Obor, acum vreo trei zile, cu 4. Sînt nebuni? M-am ambalat așa tare în cap că mi-am luat tălpășița din magazin. Cum să dau, frate, 8 lei pe kilu’ pe roșii? Și verzuțe… Și caut în minte cum să ajung la Obor. Și merg spre un tramvai. Uberul îmi zicea că nu-i mașină în zona mea. Deci tăiere de chef. Nimic din lumea fericită nu-i de partea mea. Și cum merg spre tramvai, niște țărani erau întinși în fosta stradă Decebal. Cine-o mai știe? E Murivale desenat pe gard acum. Unul țanțoș îmi dă roșii. 4 lei kilu’ de ciorbă. 6 de bune. Iau, cum să nu iau? Și iau dovleci, iau fasole țucără, iau ceapă. 30 de lei. Merg la o babă. Da, mamă? Și iau vinete siluetă, castraveți. Băi, alt om. Musca văd că nu mă mai supără. De ce? Sînt în piață, sînt în firea mea? Deci eu cred că nu vom renunța la supermarket dacă nu trecem prin furie. E info că știu cît e kilu’. E meteo că m-am simțit liber cu pălăria boțită-n cap. Și, mai ales, sînt cap de muscă. Diferența între 6 și 8 nu e așa mare, dar roșia luată așa e voluptate, cealaltă e ciudățenie. Și mi-am mai făcut calcule. Poate iau cu 4 roșii bune din Obor, și de ciorbă, și de mîncare, da, dar cît dau pe taxi la-ntoarcere, cel puțin 10 lei, nu? Păi, 10 lei dau omului ăstuia din Decebal care pare țăran. Îi dau lui să nu-și strice mințile, să aibă încredere în el și-n roșia lui. Păi, nu?