Forme și fonduri

2 noiembrie 2022   MUZICĂ

 Dry Cleaning, Stumpwork, 4AD Records, 2022.

Un efect cam enervant, pus pe o chitară, închidea albumul de anul trecut al unei formații înființate în 2017 la Londra. Pe numele ei Dry Cleaning, ea face parte din noul val britanic, alături de Squid, Goat Girl, Yard Act, Porridge Radio, Wet Leg sau Lithics – grupuri care, scurt pe doi, apelează o descendență ce se referă la cultura post-punk inițială, filtrată de estetica mai recentului duo Sleaford Mods. Cu un amendament, livrat de felul în care vocalista Florence Shaw își scrie și flexează textele: parte o Laurie Anderson din vremea lui Big Science, dar fără vocoder, care nu se adîncește cine știe ce în concepte artsy, parte poezie a vieții cotidiene, în care orice simplu gest se poate transforma într-o bizarerie încîntătoare sau într-un calambur aproape copilăresc. „It’s chocolate chip cookie, / Crappy crazy pizzas, / Your haircut’s changed, / It’s every day carry, / You’re a gift to me, / Nice party ice. / You’re an individual cream bun, / It’s chocolate chip cookie, / Crappy crazy pizzas, / It’s all good though” – „Every Day Carry”, piesa despre care vorbeam la începutul acestui text, subsumează metoda Dry Cleaning, în care jocurile lirice ale lui Shaw cuplează la groove-ismul și puseurile antiformaliste ale instrumentației produse de Lewis Maynard (bas), Nick Buxton (tobe) și Tom Dowse (chitară).       

Noul album al trupei engleze, lansat pe 21 octombrie de casa de discuri 4AD, nu sare, dintr-un anumit punct de vedere, foarte departe de New Long Leg. În fond, lucrurile stau cam așa: produs de același John Parish – om care a dat formă unor opere importante semnate de PJ Harvey, Sparklehorse, KT Tunstall sau Jenny Hval – și conținînd și piese compuse cam în aceeași perioadă cu precedentul LP al Dry Cleaning, Stumpwork este imaginea în oglindă a unui NLL în care stilistica sound-ului post-punk se metamorfozează subit în cea a sound-ului indie. Într-un interviu recent luat membrilor trupei pentru The New York Times, Simon Reynolds chiar numea noua lor operă – încurajat de remarca lui Dowse, cum că, în proces, s-a gîndit mult la felul în care Stephen Malkmus, fost vocalist și chitarist la Pavement, își folosea instrumentul și de ce a ales să cînte acum pe o chitară Fender Jazzmaster, folosită cîndva de Sonic Youth și Dinosaur Jr. – „un album american”. Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.

Stumpwork, cel de-al doilea album al formației Dry Cleaning, poate fi ascultat parțial și achiziționat, în format digital și fizic, ca disc de vinil, casetă audio și CD, pe pagina de Bandcamp a grupului britanic, la adresa drycleaning.bandcamp.com/album/stumpwork.

Paul Breazu este jurnalist.

Mai multe