Big in Sweden
Afirmam, acum doi ani, că literatura română o duce mai bine în Suedia decît în multe alte limbi de circulaţie internaţională şi vreau să mă corectez: literatura română o duce cel mai bine în Suedia. În vară, conducerea Tîrgului de carte Bok & Bibliotek de la Göteborg (26-29 septembrie), cel mai mare tîrg de carte din Scandinavia, a transmis un comunicat de presă prin care motiva faptul că, anul acesta, România este ţara invitată de onoare, „datorită numărului record de traduceri în limba suedeză: 11 titluri aparţinînd unor genuri diferite.“ În ultimul an, datorită eforturilor constante ale echipei conduse de Dan Shafran, vizionarul şi dedicatul director al ICR Stockholm, traducător el însuşi, aproape lunar, o carte românească a apărut în versiune suedeză. Asta în timp ce Andrei Marga făcea publice liste cu scriitori non grata şi depunea mari eforturi să distrugă tot ce se crease pînă atunci, punînd în pericol însăşi participarea României la tîrg. Intervenţiile de atunci din presă ale lui Dan Shafran au fost nişte strigăte de disperare, şi debarcarea lui Andrei Marga, în al doisprezecelea ceas, a ajutat cultura română, printre altele, să-şi onoreze statutul special cîştigat în ultimii ani în ţara Premiului Nobel. Iar faptul că noul preşedinte al ICR, Lilian Zamfiroiu, i-a sprijinit pe oameni să-şi dezvolte şi să-şi ducă la capăt proiectele începute sub directoratul lui Horia-Roman Patapievici este un semn bun că putem depăşi complexul zidului părăsit/dărîmat.
Acum doi ani, scriam despre apariţia monumentalei – la propriu şi la figurat – antologii de poezie Om jag inte far tala med nagon nu (în traducere: Dacă nu am cu cine vorbi acum, Tranan, 2011), care cuprindea, în coordonarea aceluiaşi Dan Shafran, poezia a 27 de autori români (antologie numită de Svenska Dagbladet „o carte magistrală“), scriitori participanţi, de-a lungul anilor, la Salonul de poezie de la ICR Stockholm şi la Atelierul de traducere româno-suedez, workshop început şi ţinut în 2008 în România, iar de atunci încoace la Stockholm. Cu acel prilej, făceam şi un bilanţ al noilor traduceri, enumerînd cărţi de Mircea Cărtărescu (suedeza fiind prima dintre cele patru limbi străine în care trilogia Orbitor a fost tradusă integral), Nina Cassian, Paul Celan, Andrei Codrescu, Norman Manea, Herta Müller, Ioana Pârvulescu, plus eseul meu de introducere în literatura română, apărut în volumul colectiv de eseuri literare Det sköna med skönlitteraturen 2, editat de Academia Suedeză. Ce s-a mai întîmplat între timp?
Între timp, traducerile în suedeză au luat amploare şi, în ultimul an, au mai apărut: prima antologie de proză scurtă românească – Skräpliv (în traducere: Viaţă de aruncat, trad. Jeana Jarlsbo & Anna Hedman; prefaţă de Henrik Nilsson; selecţie de Eva Leonte & Ingemar Nilsson, 2244), conţinînd povestiri de: Gabriela Adameşteanu, Adriana Bittel, Daniela Crăsnaru, Augustin Cupşa, Adela Greceanu, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Veronica Niculescu, Răzvan Petrescu, Bogdan O. Popescu şi Lucian Dan Teodorovici; romanele Travesti de Mircea Cărtărescu (trad. Inger Johansson, Bonniers), Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian (trad. Inger Johansson, 2244), Vizuina de Norman Manea (trad. Peter Handberg & Dan Shafran, 2244) şi Jacob se hotărăşte să iubească de Cătălin Dorian Florescu (trad. din germană Ulrika Junker Miranda, 2244); volumele de poezie Floarea de menghină de Svetlana Cârstean (trad. Athena Farrokhzad, Ramús), Cerul din burtă de Ioana Nicolaie (trad. Inger Johansson, 10TAL Bok), Pe spatele peştişorului de aur de Gabriela Melinescu (trad. Inger Johansson, Ellerströms), Austerloo de Daniela Crăsnaru (selecţie şi trad. Dan Shafran, Ellerströms) şi Erată la paradis de Marin Sorescu (selecţie şi trad. Dan Shafran, Ellerströms), plus Tratat de descompunere de Emil Cioran (trad. din franceză Nikanor Teratologen, H:ströms). Două edituri se evidenţiază în acest demers: 2244, mica şi eleganta editură a grupului Bonniers, dedicată literaturii ţărilor din jurul Mării Negre (numele „2244“ semnifică adîncimea maximă a mării), şi Ellerströms, al cărei editor, Jonas Ellerström, este un mare şi vechi admirator şi susţinător al literaturii române.
Acoperirea mediatică de care s-a bucurat România la acest tîrg (cu sloganul „Rumänien har ordet!“ – „România are cuvîntul“) a fost, după constatările suedezilor înşişi, de departe cea mai largă şi vizibilă din ultimii ani. Practic, toate revistele, ziarele şi suplimentele suedeze, locale sau naţionale, au publicat, în zilele tîrgului, cîte un articol, reportaj, interviu, recenzie de carte, eseu despre literatura şi cultura română. În orice publicaţie dădeai de fotografii şi interviuri, în primul rînd, cu Norman Manea şi Mircea Cărtărescu (cel care a şi inaugurat, de altfel, ediţia tîrgului, printr-un speech despre literatură, asta după ce faimoasa coregrafă Virpi Pahkinen a transpus în dans scena păianjenului din Travesti), sau cu Dan Shafran, ori cu peisaje sau imagini urbane din ţară. Nouă dintre autorii cărţilor traduse anul acesta au participat la tîrg, dintr-un total de 16: Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Svetlana Cârstean, Daniela Crăsnaru, Dinu Flămând, Cătălin Dorian Florescu, Dana Grigorcea, Florina Ilis, Dan Lungu, Norman Manea, Felicia Mihali, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Romulus Rusan, Varujan Vosganian şi cu mine, prezent ca prim bursier al Tîrgului de carte Bok & Bibliotek şi invitat al Universităţii din Göteborg la Centrul de Seminarii şi întîlniri creative din Jonsered, unde am beneficiat de o rezidenţă creativă de o lună.
Evenimentele au fost atît de multe şi de răspîndite în complexul Svenska Massan, încît ţi-era imposibil să le acoperi pe toate. Temele de discuţie au fost variate: scrisul şi limba, exilul şi emigraţia (mai ales problema romilor, care, într-un fel sau altul, a iscat şi în Suedia scandaluri de presă), istoria şi politica, minorităţi şi aspecte naţionale, memorie şi introspecţie, prezent şi trecut, traducerea şi scriitura feminină, predarea limbii române în universităţile suedeze ş.a. Pentru că cifrele spun totul, iată cîteva: 25 de seminarii pe scenele internaţionale (unde scriitorii români au avut ca interlocutori scriitori străini precum: Agneta Pleijel, Sofi Oksanen, Sándor Kányádi, Aase Berg, Jens Liljestrand, Ola Larsmo, Alfonso Cruz, Pavel Zajícek, Sara Danius, Yvonne Ihmels, Ana Luisa Amaral, Angelika Reitzer, Elisabeth Hjorth, Bengt Berg, Henrik Arnstad ş.a.), 35 de dezbateri la standul României şi al editurilor suedeze, zece lecturi publice de poezie (în săli şi la standuri din tîrg, dar şi în cluburi din oraş) şi cam tot atîtea expoziţii şi ateliere (BD, ilustraţie de carte şi cărţi pentru copii, tipărite de editura Pionier Press – invitaţi: Alexandru Ciubotariu, Arina Stoenescu şi Cristiana Radu, cu Irina Dobrescu de la Clubul Ilustratorilor; dar şi fotografie sau documente prezente în expoziţia Memoria ca formă de justiţie, care a marcat 20 de ani de la crearea primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume). Dintre toţi scriitorii, Mircea Cărtărescu – ale cărui cărţi în suedeză acopereau un raft întreg la standul Editurii Bonniers – a fost de departe cel mai solicitat, participînd, în trei zile de tîrg, la nu mai puţin de 12 evenimente.
La inaugurarea oficială a tîrgului, Androulla Vassiliou, Comisarul european pentru Educaţie, Cultură, Multilingvism şi Tineret, a anunţat cei 12 prozatori în curs de afirmare, distinşi cu Premiul European pentru Literatură, printre care s-a numărat şi Ioana Pârvulescu, autoarea romanului Viaţa începe vineri, tradus în suedeză de Jeana Jarlsbo şi apărut în 2011 la aceeaşi editură 2244. Ceremonia de decernare se va desfăşura la Bruxelles pe 26 noiembrie. (Cu acelaşi premiu a fost distins, acum trei ani, Răzvan Rădulescu.)
La Göteborg, România a avut cuvîntul şi a spus multe. Un tîrg cu o participare relativ mică de invitaţi, dar cu un număr foarte mare de evenimente, pe care literatura română le merita, mai ales datorită strădaniilor acestui ICR Stockholm, poate cel mai bun din cîte există.