Poate Africa să facă față COVID-19?
La mai puțin de cinci luni după primul caz documentat de coronavirus COVID-19, numărul infecțiilor a depășit 340.000 la nivel global, iar cel al deceselor se apropie de 15.000 [articolul a fost scris pe 24 martie 2020 – n.r.]. Pandemia devastează societăți și economii în lumea întreagă, însă Africa riscă să se confrunte cu daune pe termen lung deosebit de grave.
Ce-i drept, Africa e afectată în mai mică măsură decît s-au așteptat cei mai mulți – pînă acum, cel puțin. Chiar dacă numărul țărilor africane afectate a crescut la 43, virusul pare să se răspîndească mai încet ca în alte părți.
Unii oameni de știință cred că o posibilă explicație ar fi de ordin climatic. Un studiu a evidențiat faptul că virusul ar putea fi mai puțin stabil la temperaturi înalte, temperatura optimă de transmitere situîndu-se în jur de 8,72˚ C. Temperaturile din cele mai multe țări africane scad rareori sub 15˚ C. Ceea ce nu înseamnă că virusul COVID-19 nu se propagă în climele mai calde, ci doar că în astfel de țări răspîndirea sa ar putea fi mai ușor de ținut sub control.
Dar ținerea sub control a răspîndirii virusului se confruntă cu alte probleme serioase: COVID-19 are o durată de incubație mai lungă decît răceala obișnuită (provocată tot de un coronavirus), și indivizii asimptomatici sînt contagioși. Chiar dacă persoanele cu simptome sînt mai contagioase – acesta fiind, se pare, principalul mecanism de propagare a virusului –, persoanele asimptomatice reprezintă un pericol redutabil, deoarece e mai puțin probabil ca ele să-și limiteze interacțiunile sociale. Ceea ce face ca traseul răspîndirii virusului să fie mult mai greu de urmărit.
Mai este apoi și factorul gravității bolii. Chiar dacă cele mai multe cazuri de COVID-19 prezintă doar simptome ușoare pînă la moderate, agresivitatea virusului crește vertiginos în cazul persoanelor în vîrstă și al celor cu probleme de sănătate preexistente, incluzînd bolile cardio-pulmonare și diabetul.
Fiind continentul cel mai tînăr din lume, cu o vîrstă mediană a populației de 18 ani (sub jumătate din vîrsta mediană a Europei), Africa își poate face mai puține griji cu privire la factorul gravitate. Nu întîmplător, rata mortalității în Italia – cu o vîrstă mediană de 47,3 ani – a atins 9%, prin comparație cu media globală de 3,4%.
Vorbind însă de starea generală a Sănătății, Africa se află într-o situație cu mult mai defavorabilă. Chiar dacă bolile netransmisibile precum diabetul erau asociate îndeobște cu țările dezvoltate, există dovezi că ele proliferează și în Africa. Mai mult, Africa este consumată de două alte maladii – HIV (virusul care produce SIDA) și tuberculoza – care poate constitui un risc major pentru cei infectați cu COVID-19.
Africa subsahariană găzduiește cca. 70% din totalul global al oamenilor infectați cu HIV, iar 25% din noile cazuri la nivel mondial de TBC – principala cauză de deces pentru cei infectați cu HIV – survin în Africa. Deoarece HIV și TBC nu s-au răspîndit, pînă acum, în regiunile cele mai afectate de coronavirus, avem puține date despre efectele lor asupra bolnavilor de COVID-19. Putem însă presupune, fără să greșim prea mult, că cei bolnavi de HIV și/sau TBC e mai probabil să dezvolte forme mai grave de COVID-19.
Există, poate, un licăr de speranță: unele țări testează în momentul de față eficiența unor medicamente antiretrovirale asupra COVID-19. Dacă acestea se vor dovedi eficiente, ar fi o imensă ușurare pentru africani. Mai mult de 60% din bolnavii HIV din sudul și estul Africii – regiunile cele mai afectate de HIV – se află deja sub tratament antiretroviral.
Dar rezultatele încurajatoare sînt departe de a fi garantate. Și, chiar dacă ar fi, aproape 40% din populația seropozitivă din Africa de sud și de est – în total, 20,6 milioane de oameni – va rămîne în continuare extrem de vulnerabilă.
Un ultim risc major pentru Africa afectată de pandemia COVID-19 e precaritatea sistemului sanitar. Dacă virusul a reușit să dea peste cap sistemul de sănătate modern al unei țări dezvoltate precum Italia, nu vrem să ne imaginăm ce s-ar putea întîmpla într-o țară africană cu un sistem de sănătate deja șubred și subutilat.
Propagarea rapidă a COVID-19 la nivel global dovedește cu claritate că toate acestea nu sînt doar problemele Africii. Dacă virusul proliferează pe continentul african, el ar putea reveni din nou pe întregul mapamond, provocînd noi epidemii în țări care reușiseră deja să aducă pandemia sub control. Singura soluție e ca actorii externi să colaboreze cu guvernele africane pentru a remedia principalele deficiențe – înainte să fie prea tîrziu.
Denis Chopera este medic virusolog și director executiv de programe la Sub-Saharan African Network for TB/HIV Research Excellence (SANTHE), în cadrul Africa Health Research Institute. A fost bursier Aspen New Voices (2018) și African Century (2019-2020).
Copyright: Project Syndicate, 2020
traducere din limba engleză de Matei PLEŞU