Oful educației online

„Ne confruntăm cu o criză a educației!” – a avertizat un raport recent al organizației „Salvați Copiii”. Starea de urgență impusă de pandemie, care a întrerupt școala pentru mai bine de 1,6 miliarde de elevi din întreaga lume, provocînd pentru prima oară în istoria omenirii o întrerupere a educației la nivel global, aduce cu sine încă un semnal de alarmă: cu cît un elev lipsește mai mult de la cursuri, cu atît crește riscul ca el să abandoneze școala. În prezent, cifra celor care sînt în risc major de abandon școlar, la nivel mondial, depășește 9 milioane.

Unde se situează România în acest context?

Întrebată în urmă cu cîteva săptămîni ce se va întîmpla cu începutul anului școlar, în condițiile în care epidemia nu se va diminua, ministrul Educației, Monica Anisie, a declarat că există mai multe scenarii posibile, dar că toate țin de recomandările Ministerului Sănătății. „Cel mai bun scenariu va fi, dacă Ministerul Sănătăţii va face această recomandare, acela în care elevii, unii vor fi la şcoală şi alţii vor urmări cursurile în sistem online, urmînd să facă rocada în funcţie de situaţia epidemiologică. (...) Dacă va fi din ce în ce mai rău, continuăm învăţarea online”, a declarat Monica Anisie, într-o emisiune la Digi24.

La nivel teoretic, școala online pare plauzibilă și cu totul salutară. Dacă am fi, de pildă, în Franța.

CNED (Centre National d’Enseignement à Distance), instituție de învățămînt la distanță creată în 1939 și aflată în subordinea Ministerului Educației, care, din 1990, funcționează online, a înregistrat doar în prima săptămînă de cînd școlile s-au închis un milion de elevi înscriși. În 24 de ore de la anunțul închiderii școlilor, CNED a și făcut funcționale trei platforme pentru programul „Ma classe à la maison” – pentru nivelurile primar, secundar și liceu. Iar asta a fost posibil, pe de o parte, pentru că instituția a investit într-o „imensă bibliotecă pedagogică”, dar și datorită faptului că „de mulți ani am avut grijă să creăm platformele necesare care să poată prelua imediat ștafeta în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, școlile sînt închise” – după cum a declarat directorul instituției, Michel Reverchon-Billot.

Realitatea din România arată puțin altfel. „Ștafeta” a fost preluată în 24 martie, cînd Ministerul Educației a lansat educred.ro, platformă pentru educație online, urmînd ca, după cîteva săptămîni, să emită și un Ordin de Ministru prin care cursurile online să devină obligatorii.

S-a ignorat însă faptul că foarte mulți elevi din țara noastră n-au cum accesa aceste cursuri. Potrivit Institutului Român pentru Evaluare și Strategie, 32% din copiii înscriși în învățămîntul preuniversitar nu au acces individual la un dispozitiv funcțional – desktop, laptop sau tabletă. Procentul se traduce, în contextul numărului de școlari ai anului 2019-2020, în aproape un milion de elevi (903.870). La aceștia se mai adaugă un număr de 250 000 de elevi care nu au nici un fel de acces la tehnologie.

Drept urmare, Consiliul Național al Elevilor a reacționat, printr-un comunicat de presă în care amendează acest ordin: „Pînă la momentul actual, Ministerul Educației și Cercetării a ignorat total nevoia elevilor de acces la educația online. (...) În timp ce state precum Republica Moldova, Italia, Noua Zeelandă au alocat resurse bugetare pentru a cumpăra dispozitive pentru elevii din comunități dezavantajate, deși rectificarea bugetară permitea, MEC nu a cerut fonduri. Mai mult decît atît, acum se dorește introducerea obligativității pentru elevi la orele online, problema cu accesul nu mai reprezintă o prioritate pentru doamna ministru”. Acuzînd faptul că cei care n-au cum să participe la cursurile online vor fi trecuți „absenți”, cei de la CNE, alături de organizația Declic, au dus la Ministerul Educației un catalog metaforic în care au trecut 900.000 de elevi absenți, declarînd că „În România Educată a anului 2020, orice elev sărac este absent nemotivat”.

În replică, într-o dezbatere organizată online de Fundația World Vision, ministrul Educației a afirmat că, într-adevăr, sistemul de învățămînt din România nu este pregătit pentru educația online, dar că s-au luat măsuri – 250.000 de tablete urmînd să ajungă la elevii care n-au acces la tehnologia necesară, termenul preconizat fiind 10 septembrie. Există, bineînțeles, și o portiță de scăpare, în caz că acest lucru nu se va întîmpla: „După cum bine se ştie, nu Ministerul Educaţiei realizează această achiziţie” – a mai adăugat Monica Anisie.

Problema educației online în România este însă mai complexă. Să spunem că achiziția se va realiza, iar 250.000 de elevi vor primi, din partea statului, tabletele necesare pentru a urma cursurile online. Cine și în cît timp îi va învăța să le folosească și, nu în ultimul rînd, cine le va plăti abonamentele pentru Internet – să nu uităm că vorbim de copii care provin din familii sărace, statisticile arătînd că o treime din copiii României trăiesc sub pragul sărăciei.

Și, cum zilele astea statisticile par a fi la ordinea zilei, să nu ignorăm nici acel semnal de alarmă – „Cu cît un elev lipsește mai mult de la cursuri, cu atît e mai probabil ca acesta să abandoneze școala” – și nici ultima statistică a Eurostat, potrivit căreia România a atins, în 2018, unul dintre cele mai ridicate procente din țările Uniunii Europene la abandon școlar timpuriu – 16,4%.