Încrederea într-un vaccin anti-COVID-19 – interviu cu dr. Sandra ALEXIU, membru al Societății Române de Microbiologie

Fake-news-uri, bîlbe la nivel înalt, decizii care se schimbau cu 180 de grade, medicamente-minune apărute peste noapte, dar care dimineața se dovedeau a nu mai fi atît de minunate, speranțe și decepții oscilînd de la o zi la alta într-un ritm drăcesc, lupte pe scena politică, lupte în lumea medicală  – cam asta este realitatea în care ne-am trezit brusc, o realitate care a scos la iveală nu doar tarele societăților în care trăim, ci și o mefiență generalizată față de autorități. În acest context, în care doar un vaccin pare a fi singura soluție viabilă care ar restaura, cît de cît, normalitatea noastră de odinioară, presiunea și lupta contracronometru pentru crearea sa au ridicat, totuși, chestiunea siguranței. Cînd trăim într-o lume inundată de teorii ale conspirației, unde putem găsi un punct de sprijin real? Cum putem fi siguri că un viitor vaccin anti-COVID-19 pus pe piață va fi sigur pentru sănătatea noastră? Am discutat despre toate acestea cu doctorul Sandra Alexiu, medic de familie și membru onorific al Societății Române de Microbiologie.

Care ar fi perioada de timp necesară pentru ca un vaccin să poată ajunge, în condiții sigure, la populație?

Toată lumea știe că un vaccin, pentru a fi validat, necesită timp, iar etapele sînt îndelungate. Însă, în zilele noastre, din toată această perioada foarte lungă, datorită tehnologiei mult avansate, prima etapă, cea de creare efectivă a serului, s-a scurtat semnificativ. Vorbind despre acest acest virus, vorbim despre o descriere genă cu genă. Or, cînd ai această descriere este ca și cum ai de-a face cu anatomia unui om pus pe masa de operație – îi cunoști deja fiecare fibră, fiecare celulă, iar asta îți permite să mergi direct la țintă și să repari. Cu alte cuvinte, nu bîjbîi în întuneric, ci acționezi direct, pentru că știi unde anume s-o faci. Datorită acestui fapt, sintetizarea unui vaccin a fost mult ușurată, nu s-a mai pierdut timp făcînd încercări să vezi cam ce s-ar potrivi – așa cum s-a întîmplat în cazul tratamentului medicamentos. Toate speranțele din această perioadă, vizavi de tot felul de medicamente-minune, s-au năruit și, pe măsură ce a trecut timpul și s-au publicat studii, s-au dărîmat unul cîte unul fiecare dintre miturile de la început despre tratamentele medicamentoase care ar face să dispară COVID-ul, cum a fost cazul hidroxiclorochinei sau Remdesivirului etc. Nu sînt inutile, dar sînt departe de speranța pusă în ele.

La vaccin nu e același lucru: pornești de la o structură deja cunoscută și știi cu ce trebuie să te lupți. Într-adevăr necesită timp, dar unul dintre motivele pentru care putem avea un vaccin mai devreme e că prima etapă a fost făcută mult mai repede – procesul tehnologic fiind complet diferit față de cum se făcea acum o sută de ani, în perioada pionieratului vaccinării. Acum, avînd altă tehnologie, putem face mai rapid acel puzzle pentru a pune la punct un sistem care să genereze anticorpi. Deja vorbim de medicină personalizată, facem anticorpi monoclonali pentru lupta cu celulele canceroase. Cam în acest fel, o parte din tehnologiile folosite la vaccin merg pe același tipar: am aflat ce celulă trebuie să omor, mă duc cu arma potrivită. Practic, se economisește mult timp pentru că avem o tehnologie mult avansată față de vaccinurile pe care le avem chiar și în prezent, pentru care s-a lucrat ani.

Este un vaccin luat de la zero sau au contat și studiile făcute pentru SARS-CoV-1?

Este un vaccin luat de la zero, dar pe o fundație modernă, cu instrumente moderne. Într-adevăr, a existat tehnologia asemănătoare folosită la cercetarea vaccinului SARS, însă SARS-CoV-1 era mult mai instabil. Avea multe mutații. La SARS-CoV-2, spre deosebire de alte virusuri care circulă în sezon, avem mult mai puține mutații – vorbim de cîteva zeci, pe cînd virusurile gripale au și sute de mutații, ceea ce ne determină să sintetizăm în fiecare an altă formula de vaccin antigripal.

Sînt tentată să vă întreb: păi, atunci de ce nu apare mai repede?

Pentru că, deși primele etape s-au scurtat datorită tehnologiei, nu putem renunța la etapele de testare, care sînt standard. Iar aici există trei etape de testare: într-o primă fază se folosește un număr mic de subiecți, de la 20 pînă la 100, se urmărește în primul rînd dacă apar reacții adverse și dacă s-a ales doza potrivită. În a doua, cînd se mărește numărul de subiecți, pînă la cîteva sute, testăm pentru a stabili numărul de doze necesare, pentru că uneori nu e suficientă o singură doză, se studiază efectele adverse, calitatea răspunsului imun. În a treia fază, unde deja numărul subiecților testați crește de la cîteva sute pînă la cîteva mii, urmărim efectele pe termen lung – din cauza asta, faza a treia se face pe loturi comparative, se termină foarte greu, uneori niciodată, pentru că se alimentează permanent din raportările reacțiilor adverse. Inclusiv vaccinuri care au fost puse deja pe piață sînt încă în această fază.

Cu toate acestea, dacă rezultatele primelor două faze sînt foarte bune, cînd ajungem în faza a treia, dacă nu sînt raportate probleme, putem începe deja producția de masă, pentru ca, atunci cînd avem rezultatele concrete, vaccinul să fie deja împachetat și pus pe banda de expediere.

Cu alte cuvinte, vaccinul există, dar așteptăm rezultatele testărilor.

Acesta a fost motivul pentru care țările au aplicat măsurile de izolare – pentru a cîștiga timp necesar pentru etapele testării vaccinului. După cum spuneam, vaccinul este cel mai în măsură să stopeze pandemia, pentru că, pe partea de tratament, veștile nu s-au dovedit a fi grozave. Dacă la început eram mai optimiști cu tratamentul și mai pesimiști cu vaccinul, acum brusc e invers: multe tratamente s-au dovedit a fi inutile, adică nu sînt mai utile decît nimic. Practic, la ora aceasta ne ajută imunitatea personală, dar această imunitate vine dintr-o genetică, n-o poți crea cu pastile.

Dacă situația ar deveni disperată, se pot sări niște etape de testare?

Exclus! Regulile privind siguranța pacientului sînt atît de stricte încît nu cred. Nu sîntem într-un film SF, în care vaccinul apare după vreo oră și după încă o oră e și distribuit către populație. Realitatea nu e deloc așa. Sănătatea publică și siguranța dincolo de orice dubiu primează. Se întîmplă ca mulți cercetători să testeze pe ei, dar de aici și pînă la a te asigura că e sigur pentru o distribuție în masă, etapele nu se sar.

În perioada aceasta au existat enorm de multe fake-news-uri. Curentul antivaccin s-a realimentat?

Am urmărit acest fenomen și pot spune că în general sînt cam aceleași cercuri care preiau știri asemănătoare și care se folosesc de orice oportunitate ca să rămînă în atenția publică. Inclusiv pentru că vorbim despre o epidemie, un virus care poate fi combătut prin vaccin, momentul e numai bun ca să aducă aminte antivacciniștilor că trebuie să protesteze. „Principiile” și le mențin, ba mai mult, pentru că trăim această perioadă de mari dezinformări, profită de lipsa de educație medicală, de cunoștințe aprofundate și, nu în ultimul rînd, de frică.

În contextul de azi nu pot să vă spun cum se va schimba balanța între taberele pro și antivaccin, însă cred și sper că se vor vedea diferențe majore în tabăra celor ezitanți. Cei de tipul antivaccinism „taliban” sau extrem așa vor rămîne, nu merita consumul energiei pentru a încerca să-i convingi, însă indecișii sînt o reală țintă pentru a cărei informare corectă trebuie să ne străduim mai mult. Iar acolo, pot confirma, din experiența de cabinet, că deja s-au cîștigat niște bătălii: cererea de vaccin gripal în această toamnă e imensă față de alți ani. Am pacienți care, deși nu s-au vaccinat niciodată împotriva gripei, de două săptămîni îmi cer rețete ca să intre pe lista de așteptare a farmaciilor. Asta se întîmplă pentru că foarte mulți au devenit conștienți că urmează o iarnă grea în care s-ar putea să avem la grămadă, guturai, gripă și COVID-19 . Dacă guturaiul e ceva simplu, la gripă avem teste și vaccin, la COVID-19 nu avem decît frica. Așa se face că acum, spre deosebire de alți ani, mă confrunt cu o solicitare imensă pentru vaccin antigripal. În plus, pentru prima oară, sîntem într-un moment de prevenție, în condițiile în care românii nu se prea gîndesc la asta. Chiar dacă ideea de profilaxie în România nu prea exista, în ultimele luni văd schimbări surprinzătoare de atitudine.

Vorbind despre atitudine și despre mefiența cum că o mască ne poate proteja, este masca într-adevăr salutară?

Din păcate, observ că, deși multă lume poartă mască, puțini sînt cei care o poartă corect. Purtarea măștii în mod corect te protejează în primul rînd pe tine. Și este deja dovedit: datorită purtării măștii cazurile de gripă s-au prăbușit în mod semnificativ – practic, în sezonul trecut a dispărut circulația acestui virus. Astăzi, urmărind circulația virusului gripal în emisfera australă vedem că nu prea există. Masca, distanța, igiena împiedică evident și circulația virusului gripal.

Avînd în vedere miza acestui vaccin, în termenii luptelor politice, cum putem avea încredere că un vaccin va fi cu adevărat bun și nu vehiculat doar ca armă de supremație?

Un vaccin care va ajunge pe piață va fi sigur, nimeni nu-și va permite să facă „exterminare în masă” așa cum susțin conspiraționiștii și nici un producător cu renume nu-și va asuma să-și distrugă reputația prin lansarea pe piață a unui vaccin care să nu fie validat de toate etapele pe care trebuie să le treacă. E bine de știut că producătorii de vaccin nu trăiesc doar din asta, vaccinul nu este o investiție economică dacă nu ai și alte produse, cu vaccinul previi boli grave și consumatoare de resurse.

Există totuși o metodă prin care ne putem convinge la firul ierbii că un asemenea vaccin va fi sigur? Să urmărim etapele, studiile?

Să știți că, în general, cine nu are încredere în vaccin nu va avea nici dacă urmărește etapele și studiile. În plus, pentru cei care nu lucrează în domeniu, aceste studii nu sînt chiar accesibile. Limbajul greoi și, uneori atitudinea de emfază pe care o au doctorii nu ajută deloc la cîștigarea încrederii. Pentru asta ai nevoie să apelezi la un mesaj simplu. Siguranța ți-o dă o comunicare transparentă, corectă și încrederea pe care o ai în producători – dacă producătorii au o tradiție de o sută de ani, aș zice că este un plus față de cineva apărut nou pe piață. Vă dau exemplul celui mai avansat studiu, cel făcut la Oxford, care s-a oprit din cauza unui caz de reacție adversă apărută la unul dintre subiecți, care a suferit un episod de mielită transversă, un episod inflamator care de altfel a și cedat, pacienta la momentul acesta fiind externată și complet recuperată, după 24 de ore. Studiul a fost oprit pentru a se studia relația de cauzalitate și, după numai cîteva zile, s-a reluat, deoarece o comisie independentă a arătat că nu există o legătură între episodul anunțat și vaccin. Chiar dacă au fost voci care au spus că acest lucru n-ar fi trebuit să fie făcut public, mie mi s-a părut o dovadă de comunicare foarte bine gîndită, pentru că, pînă la urmă, cînd afli aceste lucruri capeți mai multă încredere. Vorbim de o companie care face vaccinuri de foarte multă vreme, care investește sume enorme, care nu își poate permite să dea rateuri și care știe cît de importante sînt transparența și comunicarea – fiecare cuvînt poate să atîrne cît un bolovan. Orice greșeală poate schimba cursul evenimentelor cu 180 de grade. Faptul că acest studiu, ajuns în faza a treia, cu 30.000 de subiecți, a luat o pauză pentru a investiga un caz și a făcut public acest lucru, luîndu-și timp pentru a rezolva toate problemele, ar trebui să dea un surplus de încredere. Și chiar dacă se pierde timp, se cîștigă siguranță și, automat, încrederea că un vaccin anti-COVID-19 a respectat toate standardele și că este cu adevărat certificat.

 a consemnat Stela GIURGEANU