E.A. Poe și lingvistica statistică
La mijlocul secolului al XIX-lea, exploatînd interesul crescut al publicului american pentru mesaje încifrate, scriitorul E.A. Poe publică The Gold-Bug, tradusă la noi sub titlul Cărăbușul de aur. Povestirea îl urmărește pe un anume William Legrand care găsește un mesaj secret a cărui descifrare îl duce la o comoară îngropată. Pergamentul găsit conține următoarea criptogramă:
53‡‡†305))6*;4826)4‡.)806*;48†8¶60))85;]8*:‡*8†83(88)5*†;46(;88*96?;8)*‡(;85);5*†2:* ‡(;4956*2(5*-4)8¶8*;4069285);)6†8)4‡‡; ı(‡9;4808ı;8:8‡ı; 48†85;4 )48 5†528806*8 ı(‡9;48;(88;4(‡?34;48)4‡; ı6ı;: ı88;‡?;
Este foarte interesant de parcurs raționamentul făcut de personajul Legrand în vederea spargerii codului. După cum se știe, în orice cod, un simbol înlocuiește o literă dintr-o limbă. Deci, în primul rînd, trebuie identificată limba textului, iar în cazul nostru se dovedește a fi engleza. Apoi, observînd că nu există spații între cuvinte, Legrand își propune să identifice cele mai frecvente litere, precum și pe cele mai rare. La numărătoare, găsește rezultatele pe care le-am transcris în primele două coloane ale tabelului de mai jos (coloana a treia e adăugată de mine):
Simbolul
De cîte ori apare
Ce simbolizează
8
33
e
;
26
t
4
19
h
‡ și )
16
o și s
*
13
n
5
12
a
6
11
i
(
9
r
† și ı
8
d și f
0
6
l
9 și 2
5
m și b
: și 3
4
y și g
?
3
u
¶
2
v
] și -
1
w și c
.
1
p
1. Legrand spune că, în engleză, litera care apare cel mai des în texte este e. Deci se poate presupune că simbolul 8, care apare cel mai des, reprezintă litera e. Ținînd apoi cont că, în engleză, litera e apare frecvent dublată ee, vedem că secvența 88 apare de cinci ori, lucru care îi confirmă presupunerea.
2. În continuare, știind că cel mai frecvent cuvînt din engleză este articolul hotărît the, Legrand caută secvențe identice de cîte trei simboluri dintre care ultimul să fie 8. Dacă se descoperă repetiții de astfel de secvențe, atunci cel mai probabil vor reprezenta cuvîntul the. La analiză reiese că secvența ;48 se repetă de șapte ori, deci 4 este h, iar punctul și virgula reprezintă pe t.
3. Găsirea unui cuvînt înlesnește stabilirea granițelor între unele cuvinte. Astfel, spre sfîrșitul criptogramei, în penultima secvență ;48 se observă că ea apare urmată de semnul punct și virgulă, semn care reprezintă sigur începutul unui alt cuvînt. Înlocuind simbolurile cu ceea ce se cunoaște, obținem două cuvinte
; 4 8 ; ( 8 8 ; 4
t h e t_ e e t h
Secvența finală th nu poate ține de cuvîntul t_ee: orice literă s-ar pune în spațiul liber, rezultatul nu va fi un cuvînt din limba engleză. Legrand deduce că simbolul nostru de mai sus, paranteza curbată spre dreapta, înseamnă r.
4. Căutînd puțin mai departe, se vede din nou secvența ;48 – ultima din criptogramă – deci se completează cu ce se știe:
the tree thr ‡ ? 3h the
the tree thr_ _ _ h the
În sintagma aceasta, orice vorbitor de engleză recunoaște prepoziția through, ceea ce pe loc oferă cheia pentru literele o, u și g.
5. Nu departe de începutul criptogramei avem secvența 83(88 care se transformă, prin înlocuirea simbolurilor, în egree. Nu se poate reconstrui decît cuvîntul degree, de unde se deduce că simbolul dinainte, adică †, reprezintă litera d.
Prin alți trei pași similari, Legrand descoperă zece dintre cele mai importante litere, apoi restul devine tot mai ușor. În final, dezlegarea arată astfel: „A good glass in the Bishop’s hostel in the Devil’s seat – twenty-one degrees and thirteen minutes – northeast and by north – main branch seventh limb east side – shoot from the left eye of the death’s head – a bee-line from the tree through the shot fifty feet out.” (Pentru edificarea cititorului, am grupat toate corespondențele în coloana a treia din tabel).
Este uimitor cum Edgar Allan Poe folosește lingvistica statistică, o ramură dezvoltată abia în secolul XX, datorită inventării computerului. În zilele noastre, prin folosirea computerului și prin introducerea în lingvistică a analizei statistice din matematică, s-a permis obținerea unor date cantitative cu ajutorul cărora s-a demonstrat foarte convingător apropierea naturală dintre vorbirea umană și cibernetică. Nivelurile la care se aplică studiul lingvistic statistic sînt multiple: stilistic, se poate afla cu certitudine dacă o operă literară aparține unui autor; lexicologic, se pot identifica cele mai frecvente cuvinte dintr-o limbă și include în manuale de învățare pentru studenți străini astfel încît, de exemplu, în loc să înveți cît mai multe cuvinte, memorezi mai întîi doar un număr restrîns care acoperă însă 80% din situațiile de comunicare.
Criptograma de mai sus ilustrează o analiză la nivel fonologic, în care, prin studierea frecvenței de apariție a literelor (respectiv, a sunetelor în limbile fonetice), se pot stabili criterii de recunoaștere a literelor. În nici o limbă de pe pămînt fonemele nu se înșiră la întîmplare, ci se supun unor legi, și este sarcina celor care se ocupă cu fonologia să studieze distribuția lor. Computerul ajută crucial la sesizarea tiparelor de distribuție și a constrîngerilor fonotactice.
De exemplu, în engleză, nici un cuvînt nu se poate termina în sunetul h sau în vocale scurte (cu excepția lui /ə/ - sunetul ă din română). Cele mai frecvente perechi de litere sînt th he an re er in on at nd st es en of te ed or ti hi as to. Cele mai frecvente litere dublate sînt ll ee ss oo tt ff rr nn pp cc. Poe are dreptate cînd spune că litera e este folosită cel mai des între cele 26 cîte cuprinde alfabetul limbii engleze. În ceea ce privește restul de litere, Poe (prin personajul Legrand) indică următoarea succesiune: a o i d h n r s t u y c f g l m w b k p q x z. Datele furnizate în prezent de diverse surse asistate informatic precizează următoarea secvență (în grupuri de cîte 5, pentru convenabilitate): etaon rishd lfcmu gypwb vkjxq z (la cei doi poli – litera e cu o frecvență de 12,7% iar z cu 0,07%).
Pentru o comparație scurtă între cîteva limbi indo-europene aparținînd aceleiași familii (romanice) sau nu (germanice), avem primele zece cele mai frecvente litere (cititorul, pentru amuzament, se poate folosi de aceste informații inclusiv la jocurile Spînzurătoarea și Scrabble, pentru victorii rapide): italiană eaoin lrtsc, spaniolă eaosr nidlt, franceză esait nruol, română eiarn utlos. Pe de altă parte, avem: germană enisr atdhu, suedeză eanrt sildo, daneză ernta idslo.
Criptografia, adică folosirea unor coduri secrete pentru scrierea și descifrarea mesajelor, nu a fost, la începuturile ei, o activitate cu scop recreativ, ci militar. În secolele anterioare, erau puțini aceia care se ocupau cu așa ceva. În vremurile noastre însă, lucrurile stau altfel. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 30.000 de oameni erau angajați în munca de încifrare și descifrare doar în Marea Britanie. În SUA, în prezent, nici nu se știe cîți sînt – probabil de ordinul zecilor de mii. Însă criptogramele au destui fani, amatori sau nu: o asociație de profil, American Cryptogram Association, publică de două ori pe lună revista The Cryptogram. În foarte multe ziare și reviste există rubrici zilnice care propun astfel de puzzle-uri cititorilor, în concursuri cu premii. Însuși E.A. Poe, de la care am pornit în textul de astăzi, a scris Cărăbușul de aur pentru un concurs dintr-un ziar din Philadelphia, la care a cîștigat premiul cel mare (publicarea povestirii plus o sută de dolari). Era atît de pasionat de orice enigmă încît, cu cîțiva ani înainte, lansase o provocare publică în Alexander’s Weekly Messenger, declarînd că desfide orice cititor care îi trimite o criptogramă de substituție pe care să nu o poată rezolva. Despre Poe vom mai vorbi, însă, și în articolul viitor.
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată pe lingvistică americană.
Foto: wikimedia commons