De ce funcționează dezinformarea COVID-19
La reuniunea Adunării Generale a Națiunilor Unite din septembrie, președintele brazilian Jair Bolsonaro și-a folosit timpul alocat pe podium pentru a-și spune părerile despre COVID-19. El a lăudat virtuțile unor tratamente care au fost respinse de oamenii de știință și a declarat că el însuși a beneficiat de medicamentul antimalaric hidroxiclorochină.
Sprijinul lui Bolsonaro pentru astfel de „remedii miraculoase” este binecunoscut. A apărut în mod regulat în presa braziliană și pe rețelele de socializare promovînd utilizarea unor tratamente off-label care nu au nici o bază științifică. Iar Bolsonaro nu este singurul. În timpul administrației sale, fostul președinte american Donald Trump a pledat pentru o varietate de remedii nedovedite, iar președintele Madagascarului, Andry Rajoelina, a sponsorizat o băutură derivată din planta artemisia pentru a trata COVID-19. Spre disperarea comunității științifice, acești politicieni și alții au convins cu succes o mare parte a publicului de eficacitatea și de siguranța unor astfel de tratamente.
Dezinformarea a devenit mai agresivă în timpul pandemiei, dar ea nu este nicidecum un fenomen nou. În munca lor fundamentală privind percepția bunăstării în Statele Unite, politologul James Kuklinski și colegii săi au arătat că părți semnificative ale populației americane au avut convingeri inexacte despre beneficiarii sprijinului de stat și beneficiile pe care aceștia le primeau. Ei au descoperit, de asemenea, că prevalența dezinformării a împiedicat răspîndirea informațiilor adevărate. Oamenii dezinformați nu au, pur și simplu, informații inexacte; ei investesc foarte mult în concepțiile lor greșite. Asta este ceea ce face ca dezinformarea să fie atît de puternică: combinarea percepțiilor greșite despre lume cu un grad ridicat de încredere în acuratețea lor.
Oamenii nu cred informațiile false pentru că sînt ignoranți. Există mai mulți factori care contribuie la acest lucru, dar majoritatea cercetătorilor sînt de acord că încrederea într-o dezinformare are puțin de-a face cu nivelul cunoștințelor deținute de o persoană. Dezinformarea este un prim exemplu de raționament motivat. Oamenii tind să ajungă la ideile la care doresc să ajungă atîta vreme cît pot construi justificări aparent rezonabile pentru aceste concluzii. Un studiu publicat în 2017 a arătat că oamenii care au cunoștințe și educație științifică mai mari au șanse mai multe să-și apere convingerile polarizate pe subiecte științifice controversate, din cauza unor „preocupări neștiințifice”.
Una dintre cele mai puternice asemenea preocupări este păstrarea identității. Liderii politici sînt cei mai eficienți în a promova dezinformarea, atunci cînd exploatează teama cetățenilor de a pierde ceea ce ei percep drept aspecte definitorii ale culturii lor, în special limba, religia, ierarhiile sau rolurile rasiale și de gen. În mediile politice polarizate, terenul cîștigat de dezinformare are puțin de-a face cu nivelurile scăzute de cunoaștere sau de implicare, ci mai degrabă cu modul în care informațiile sînt interpretate într-un mod care se potrivește cu identitatea partizană. Lentila „noi versus ei” înseamnă că diferitele informații pe care le primesc oamenii sînt procesate într-un mod adaptat viziunii lor asupra lumii. Acesta este motivul pentru care indivizii pot trage concluzii izbitor de divergente din aceleași fapte.
Cînd liderii politici promovează tratamente nedovedite pentru COVID-19, ei valorifică această tendință de polarizare. Dar o concentrare excesivă asupra acestor lideri poate ascunde principalul motiv pentru care oamenii acceptă asemenea mesaje. Disponibilitatea de a crede dezinformarea își are rădăcinile în aspectele care stau la baza identității culturale, asupra cărora politicienii își exercită manipularea.
Cercetări recente ale Marianei Borges Martins da Silva, un bursier postdoctoral la Universitatea din Oxford, au arătat că unul dintre motivele pentru care brazilienii au încredere în tratamente precum cele promovate de Bolsonaro este o credință culturală profundă că un „medic serios” este cel care prescrie medicamente. Bolsonaro nu a trebuit să-i convingă pe brazilieni de beneficiile ivermectinei și clorochinei. El nu trebuia decît să confirme norma conform căreia bolile potențial grave trebuie întotdeauna tratate cu medicamente. A oferit o narațiune care a permis unor segmente ale populației să ajungă la concluzia dorită. Și asta a fost suficient.
Înțelegerea cauzelor dezinformării este esențială pentru a preveni răspîndirea acesteia. Pentru a proteja oamenii de COVID-19 și pentru a încuraja vaccinarea nu este suficient să denunți politicienii care promovează informații false. Trebuie de asemenea înțelese și motivațiile de bază care îi determină pe oameni să creadă așa ceva.
Noam Titelman, cercetător asociat la Centrul pentru Sisteme Publice de la Universidad de Chile, este doctorand în metode de cercetare socială la London School of Economics.
Foto: Jair Bolsonaro (adevarul.ro)
Copyright: Project Syndicate, 2021
traducere de Andrei MANOLESCU