50 de ani după Stonewall
În 1969, cînd Poliția din New York a descins la barul Stonewall Inn și a întîmpinat o rezistență neașteptată din partea protestatarilor LGBT, homosexualitatea era încă ilegală în majoritatea țărilor. Chiar și în societăți mai tolerante, recunoașterea deschisă a homosexualității semăna adesea cu o sinucidere socială și profesională. În schimb, astăzi, prim-ministra Serbiei este lesbiană declarată, iar prim-ministrul Irlandei își afirmă cu mîndrie homosexualitatea, la fel ca directorul executiv al companiei Apple și mulți alți politicieni, oameni de afaceri, artiști și oameni de știință.
Acestea fiind spuse, astăzi circa 70 de țări incriminează încă homosexualitatea. Arabia Saudită, Iranul, Bruneiul și alte cîteva îi condamnă pe homosexuali la moarte. Pînă și în societățile cele mai binevoitoare față de homosexuali, discriminarea, abuzurile și infracțiunile motivate de ură sînt frecvente. În plus, realizările remarcabile din ultimii 50 de ani nu sînt o garanție pentru viitor. Istoria se desfășoară rareori în linie dreaptă. Nu avem nici un motiv să credem că eliberarea LGBT se va răspîndi în mod inevitabil în lumea întreagă, ajungînd în cele din urmă și în Arabia Saudită și Brunei. De fapt, reculurile homofobe violente sînt posibile chiar și în cele mai liberale țări. Ca analogie istorică, gîndiți-vă la situația evreilor din Europa în anii 1920 și la începutul anilor 1930. În acea perioadă, evreii europeni erau eliberaţi după cîteva secole de legi discriminatorii, iar în multe ţări dobîndiseră egalitate juridică, economică şi politică deplină. Ştim cu toţii ce a urmat.
Există semne alarmante că şi epoca eliberării LGBT ar putea fi urmată de o eră de persecuţie fără precedent. În special, comunitatea LGBT ar putea deveni ţinta predilectă a vînătorilor de vrăjitoare ultranaţionaliste. De exemplu, regimurile naţionaliste din Polonia, Ungaria şi Rusia îi descriu în mod curent pe homosexuali ca fiind agenţi străini şi o ameninţare nu numai pentru supravieţuirea naţiunii, ci şi a civilizaţiei occidentale înseşi. Presa rusă susţine adesea că homosexualitatea este străină de tradiţiile ruse, aşa încît simplul fapt că eşti homosexual dovedeşte că eşti cu siguranţă agent străin. Un sondaj efectuat în mai 2018 a scos la iveală faptul că 63% din ruşi sînt convinşi că o reţea organizată, globală de homosexuali se străduieşte să submineze valorile spirituale tradiţionale ale Rusiei şi, astfel, să slăbească ţara.
Pentru a combate această aşa-zisă ameninţare, Rusia a promulgat în 2013 o lege celebră ce interzicea „propaganda gay“, care a dus la arestarea şi persecutarea unui număr mare de oameni. În august 2018, un adolescent de 16 ani, Maxim Neverov, a fost acuzat pentru că a comis „crima“ de a fi încărcat mai multe fotografii cu bărbaţi care se îmbrăţişau pe platforma rusă de social media Vkontakte. Liceanul a fost amendat cu 50.000 de ruble (616 lire sterline) – mai mult decît salariul lunar mediu în Rusia –, însă decizia a fost ulterior anulată la Curtea de Apel.
Europa de Est nu este cîtuşi de puţin un caz singular. Regimuri şi politicieni din numeroase ţări, din Brazilia pînă în Uganda, colportează poveşti despre conspiraţii LGBT şi promit să apere naţiunea de ameninţarea homosexuală. Comunitatea LGBT este o ţintă tentantă pentru asemenea vînători de vrăjitoare din două motive principale.
În primul rînd, regimurile autoritare conservatoare deplîng de obicei fluiditatea şi complexitatea realităţii şi promit întoarcerea la o epocă de aur imaginară în care graniţele erau clare, identităţile erau fixe, iar oamenii nu prea aveau posibilitatea să facă alegeri personale. În acele vremuri bune de odinioară, bărbaţii erau bărbaţi, femeile erau femei, străinii erau duşmani şi nimeni nu trebuia să se gîndească prea mult la toate lucrurile acestea complicate. Dar comunitatea LGBT estompează graniţele, amestecă identităţile şi îi silește pe oameni să gîndească şi să aleagă. Nu e de mirare că autocraţii o urăsc.
În al doilea rînd, comunitatea LGBT nu are multă putere, aşa că e ieftin s-o persecuţi. De-a lungul istoriei, autocraţii s‑au concentrat adesea asupra unei minorităţi slabe, au făcut-o să pară mult mai puternică şi mai periculoasă decît era în realitate, după care au promis să protejeze societatea de această ameninţare inexistentă. Aşa s-a întîmplat şi în cazul primelor vînători de vrăjitoare din Europa, la începutul epocii moderne, care luau adesea în vizor femei în vîrstă şi persoane excentrice şi singuratice. Aceeaşi logică se aplică acum în locuri precum Rusia. Această țară suferă de multe probleme grave. Economia ei stagnează, corupţia este endemică, iar serviciile publice se degradează. Dar să combaţi corupţia înseamnă să lupţi cu cei mai puternici oameni din Rusia. E mult mai uşor să uiţi de aceste bătăi de cap şi să-i aperi în schimb pe ruşii nevinovaţi de tentaculele corupătoare ale conspiraţiei gay globale. Încercați să atribuiți o valoare în ruble acestor lucruri. Cîte ruble ar costa îmbunătățirea sistemului disfuncțional de sănătate al Rusiei? Cîte ruble ar costa apărarea Rusiei de conspirația gay globală inexistentă?
Deși comunitatea LGBT este din ce în ce mai mult ținta vînătorilor politice de vrăjitoare, e puțin probabil să asistăm la o întoarcere în vremurile de dinaintea revoltei de la Stonewall, cînd oamenii își ascundeau homosexualitatea. Am putea asista însă la ceva mult mai rău. Oamenii nu vor mai putea să evite persecuția refugiindu-se înapoi în intimitatea lor, deoarece noile tehnologii o distrug. Îmbinarea tehnologiei informației cu biotehnologia dă naștere unor noi instrumente de supraveghere datorită cărora, în curînd, va fi posibilă monitorizarea tuturor, tot timpul. Pentru prima oară în istorie, orice regim care își dorește acest lucru va putea să-i spioneze pe toți cetățenii săi 24 de ore pe zi și să știe nu numai ce fac, ci chiar și ce simt.
Dacă un viitor regim homofob va dori să‑i adune laolaltă pe toți homosexualii din țară (așa cum au încercat să facă recent autoritățile din provincia rusă Cecenia), ar putea începe încercînd să spargă bazele de date ale site-urilor de întîlniri pentru gay precum Grindr. Polițiștii egipteni, de exemplu, au folosit deja datele Grindr pentru a localiza și a aresta homosexuali dîndu-se drept utilizatori ai site-ului.
O altă opțiune este să lași un algoritm să analizeze întregul istoric online al unei persoane – filmulețele de pe YouTube pe care le-a urmărit, știrile pe care le-a accesat, fotografiile pe care le-a încărcat pe Facebook. În august 2018, s-a aflat că diverse grupuri creștine evanghelice care le ofereau tinerilor „terapii de conversie“ foloseau algoritmii Facebook pentru a viza adolescenți vulnerabili cu reclamele lor (ulterior Facebook a eliminat aceste reclame, întrucît contraveneau politicilor sale). Adolescenții nu se identificau neapărat ca fiind membri ai comunității LGBT. Era de ajuns să se arate interesați de articolele legate de LGBT ca să devină ținte. Se știe că și forțele israeliene de securitate folosesc diferite metode – inclusiv monitorizarea online – pentru a identifica palestinieni homosexuali, însă nu cu scopul de a-i „converti“. Mai curînd, palestinienii gay sînt șantajați ca să devină informatori pentru israelieni.
În 2016, firma chineză Kunlun a cumpărat Grindr, dar în martie 2019 Comitetul American pentru Investiții Străine în Statele Unite a informat Kunlun că deținerea site-ului Grindr „constituie un risc la adresa siguranței naționale“. Kunlun este acum silită să vîndă Grindr pînă în 2020. Nu s-a explicat cîtuși de puțin de ce deținerea unui site de întîlniri pentru gay de către o firmă chineză ar constitui un risc la adresa siguranței naționale, dar sînt încredințat că puteți răspunde acum și singuri la această întrebare.
Chiar dacă nu ați avut niciodată cont pe Grindr, nu ați urmărit niciodată filme porno gay online și nu ați citit niciodată articole legate de LGBT, în viitorul nu foarte îndepărtat, dacă vă veți lăsa pur și simplu privirea să hoinărească nestingherită, v‑ați putea pierde libertatea. Cartea -Shoshanei Zuboff The Age of Surveillance Capitalism arată cum corporațiile dezvoltă instrumente tot mai sofisticate pentru a afla preferințele clienților lor. De exemplu, dacă urmăriți un serial de televiziune, producătorii vor să știe care sînt personajele sau scenele care vă captează cel mai mult atenția, pentru ca episoadele următoare să creeze și mai multă dependență. Să le ceri privitorilor părerea e o metodă anevoioasă și îndoielnică. E mult mai bine să urmărești direct semnale biometrice involuntare precum mișcarea ochilor și tensiunea arterială. Aceste semnale ar putea transmite rețelei de televiziune, de exemplu, că 63% din telespectatori rezonează cu un personaj minor, așa că ar fi o idee bună să dezvolte rolul acestuia.
De asemenea, exact aceeași tehnologie ar putea comunica viitoarei poliții a genului că sînteți în secret un „trădător de gen“. Dacă senzorii biometrici integrați în televizor descoperă că privirea unui bărbat care urmărește scena sărutului dintre Jon Snow și Daenerys Targaryen este atrasă mai mult de eroul macho decît de Mama Dragonilor, poliția genului ar putea să-i bată la ușă la ora 2 noaptea pentru a cerceta mai îndeaproape chestiunea.
În cazul în care vă gîndiți că veți fi la adăpost dacă nu vă uitați la televizor, nu navigați pe Internet și vă aruncați smartphone-ul la toaletă, ce veți face atunci cînd la fiecare colț de stradă vor fi amplasate camere de supraveghere, iar senzorii vor analiza în permanență comportamentul oamenilor? În 2017, un profesor de la Stanford a dezvăluit faptul că niște algoritmi pot să identifice cu precizie homosexualii și lesbienele analizînd doar cîteva fotografii cu chipurile acestora. Nu este clar dacă algoritmul identifică markeri biologici sau culturali, dar, în scopul supravegherii, asta contează prea puțin.
În martie 2019, liceul Guangdong -Guangya din China ar fi cumpărat 3.500 de brățări biometrice pentru a monitoriza activitățile fizice ale elevilor, pulsul și de cîte ori au ridicat mîna la oră. Analizînd informațiile obținute prin aceste măsurători, școlile din viitor ar putea să-și dea seama nu numai cine a adormit la ora de matematică, ci și cine s-a îndrăgostit de profesor.
Acum înmulțiți acest caz imaginar cu cîteva milioane. În ultimii ani, China și-a transformat provincia Xinjiang în cel mai mare laborator de supraveghere din lume. Într-o așa-zisă încercare de eradicare a „extremismului islamic“, autoritățile chineze monitorizează în permanență milioane de musulmani locali. Oamenii sînt constrînși să ofere probe de ADN, sînge, amprente, înregistrări vocale și scanări ale feței. Acești markeri permit apoi guvernului să urmărească activitățile personale cu ajutorul unei rețele naționale de camere de supraveghere, dispozitive portabile, software de recunoaștere facială și algoritmi de învățare automată. Pretutindeni sînt amplasați senzori – din piețe pînă în moschei. Atunci cînd algoritmii identifică un tipar comportamental suspect – poate că cineva utilizează un discurs religios, poartă haine islamice tradiționale sau vizitează prea des o moschee –, „contravenientul“ ar putea fi avertizat de poliție sau trimis într-un lagăr de „reeducare“. Sute de mii de oameni ar fi fost trimiși în asemenea lagăre.
În prezent, acest regim de supraveghere este îndreptat împotriva minorității musulmane din Xinjiang, dar poate viza cu ușurință orice alt grup care intră în colimatorul regimului. Astfel, ce s-ar putea întîmpla dacă responsabilii cu înfloritorul sistem chinez de rating social ar decide că o relație cu o persoană de același sex reprezintă un comportament antisocial care ar trebui să vă scadă creditul social – și, prin urmare, posibilitatea de a fi admis la universități de prestigiu, de a obține o ipotecă sau de a cumpăra un bilet de avion? Agenți trimiși de diverse regimuri dau năvală zilele astea în Xinjiang ca să învețe metodele și să cumpere tehnologia. Îmbinarea tehnologiilor revoluționare cu ideologiile conservatoare ar putea foarte bine să ducă la crearea celor mai totalitare regimuri din istorie.
Tehnologia nu este în mod inerent rea, desigur. L-am cunoscut pe soțul meu acum 17 ani pe unul dintre primele site-uri de întîlniri pentru gay și le sînt profund recunoscător inginerilor și antreprenorilor care au creat site-ul respectiv. Dat fiind că trăiam într-un orășel israelian conservator, nu puteam întîlni bărbați decît online. Comunitatea LGBT este deosebit de vulnerabilă la supravegherea online tocmai pentru că a beneficiat atît de mult de pe urma noilor oportunități sociale online. Așadar, mesajul meu nu este că ar trebui să ne deconectăm cu toții și să sistăm orice progres tehnologic, ci, mai curînd, că tehnologia mărește mizele politice mai mult ca oricînd. Am putea folosi noile instrumente tehnologice pentru a crea ori un rai, ori un iad, în funcție de idealurile noastre politice.
Nimic nu este încă bătut în cuie și, oricît de sumbru ar putea părea viitorul pentru unii dintre noi, în 1969 viitorul părea și mai sumbru. Pînă la urmă, majoritatea scenariilor distopice care îți dădeau fiori în 1969 nu s-au concretizat, deoarece numeroși oameni s-au străduit să le prevină. Dacă vreți să preveniți scenariile distopice ale secolului XXI, există multe lucruri pe care le puteți face. Dar lucrul cel mai important este să vă alăturați unei organizații. Cooperarea este cea care îi face pe oameni puternici. Revolta de la Stonewall a fost posibilă doar datorită cooperării. Ea a reprezentat momentul în care multe suferințe individuale s-au cristalizat într-o mișcare colectivă. Pînă la Stonewall, membrii comunității LGBT au purtat lupte izolate pentru supraviețuire împotriva unui sistem cumplit de nedrept. După Stonewall, îndeajuns de mulți oameni s-au organizat pentru a schimba însuși sistemul.
Lecția pe care ne-a dat-o revolta de la Stonewall este la fel de valabilă astăzi precum era în 1969 și este relevantă pentru toți oamenii, nu numai pentru cei care se identifică drept membri ai comunității LGBT. 50 de oameni care lucrează împreună ca membri ai unei organizații pot realiza mult mai multe decît 500 de indivizi. Tehnologia confruntă acum omenirea cu cele mai mari provocări din istoria noastră. Pentru a face față cu bine acestor provocări, trebuie să ne organizăm. Nu vă pot spune cărei organizații să vă alăturați – există multe opțiuni bune –, dar, vă rog, faceți asta curînd. Faceți-o săptămîna asta. Nu stați acasă și vă plîngeți – alăturați-vă unei organizații și luați atitudine.
Cărțile lui Yuval Noah Harari au apărut în limba română la Editura Polirom.
traducere de Lucia POPOVICI
Foto: Florin Vitzman
Facebook: @Prof.Yuval.Noah.Harari
Twitter: @harari_yuval
Instagram: @yuval_noah_harari