Zi cu zi, acum 20 de ani (III)

28 noiembrie. A mitui " a produce un mit. Mită " femininul "mitului". 29 noiembrie. Iarnă. Ninsoare viscolită. Nu-s gaze. Plata luminii şi a telefonului. Terminat art. Mircea Diaconu*, început imediat Informaţia, terminat azi-dimineaţă şi început pentru Albulescu la Sportul Studenţesc. Ziaristul bun e cel care între două adjective îl alege pe cel mai slab " lege de la englezi. Jules Renard: "Oricine a observat o singură dată în viaţa sa un crustaceu nu mai are nici o îndoială cu privire la ciudăţenia existenţei". 30. Capul meu e un articol. Scriu în gînd pentru Albulescu articolul despre Iovan (căpitanul naţionalei de fotbal " notă noiembrie 2009) şi citesc Graham Greene, Fin d’une liaison, găsind titlul cărţii: MESERIA DE GAZETAR (deşi gaze tari nu există). Găsesc titlul şi mă gîndesc la Nae Ioniţă, sudorul meu de la ITB care a înregistrat la CC un memoriu pentru prelungirea alocaţiei la copii pînă la 18 ani. I-a speriat pe toţi în şedinţă cînd a propus asta, iar secretara i-a spus, tainic, că nu-i va trimite propunerea, cu toate celelalte. A depus-o singur, de capul lui. Nae are trei copii care " zice el " "nu se gîndesc la mine". Vinovaţii pentru el sînt eu, el şi frate-său! Eu îi explic cum e cu laşitatea şi cu Dumnezeu. Lucrez în cap la articolul despre Iovan " să fie scrisoare sau nu? Ianoşi îmi urlă că fac rău scriind atîtea articole şi că aş ieşi mai în cîştig lucrînd la carte; îi urlu: sînt gazetar!... Şi ce fac mîine la "Pensii"? Şi cum mai cîştig bani? Sutele alea nu te fac milionar " zice Ianoşi. Scena înmormîntării Sarei, la Greene " superbă, cu acea nevoie de altă femeie! Eu am făcut garda de noapte la catafalcul lui Labiş, cu A.N. lîngă mine, la Casa Scriitorilor. Mă întorc la Iovan şi mă simt din ce în ce mai bine fiindcă am găsit titlul. Alina s-a dus să plătească lumina. Întîrzie. 1 decembrie. Primul ger mare peste Bucureşti. Şi un an de la moartea lui Maximilian al meu din Logica " atac de cord la prima adunare solemnă pentru 1 Decembrie 1918, se reabilitase frumos, îl salvase Ion Iliescu (azi, în găleată), ne împăcasem şi doar Sanseverina îmi imputa: "cum de te mai vezi cu el, după tot ce ţi-a făcut? Tu nu ai sînge în tine!". Şi dacă tot eram aici, am deschis jurnalul la 1 Dec. 1988: Test din Le nouvel observateur, dacă sînt de stînga, diagnostic: "sînt de stînga cu predominanţă cerebrală, discipol al lui Régis Debray"… Test dacă sînt dotat pentru dreapta: moyennement, cu accente pasibile de frazeologie. 2. Mugur s-a întors din Cuba! Trag cu ultimele puteri la un articol prost pentru Sportul. Nu mai pot scrie nici articole sportive!? 3. Două poveşti ale cardinalului meu (un partener de bridge " notă în 2009): În 1949: tatăl său, pe peronul Gării de Nord, întors din prizonierat în Rusia. El, la 19 ani, îl îmbrăţişează şi îi şopteşte vesel că în trei luni, americanii sînt aici. " Auzi?, mîine, nu poimîine, te înscrii în ARLUS! "Aşa am făcut " îmi zice " şi de atunci nu am mai avut probleme şi m-am bucurat de cea mai înaltă consideraţie. Îţi vorbesc ca unui frate." În 1957 bridge în Brezoianu, într-o garsonieră bună, se sună, un tip bine se legitimează: " Sînt vărul tău şi am venit să joc un bridge… Va juca pînă seara tîrziu, foarte bine, amabil, va cîştiga 15 lei, va pleca. "Nu l-am mai văzut" " nimeni nu ştie cu cine a jucat, a vrut să ne audă. 4. Chin mare cu art. despre Gopo, pentru România literară; vreau să-l sun pe Roger, să-i spun că nu mai pot. Groşan la rinocer (Eugen Ionesco " notă în 2009) " Rămîi? " Nu. " Ai dreptate. Trebuie să fiţi cîţiva şi pe acolo. Povestea lui Budu cel ironic: după ce a fost făcut praf pentru că "a denigrat" un poet oficial, îi vine ideea unei "note de îngrijorare" de care se află imediat, fără a fi trimis-o. Pensionare la Beuran. 5. Ajun de Sfîntul Nicolae, în laboratorul cofetăriei Bucureşti, ajuns cu Alina, printr-o "pilă" la şefă: în abundenţa de torturi, cozonaci, prăjituri şi fursecuri, trimise cu liftul, sus, cu şefele de tură în haine de blană, cu fetele serveuze încercînd pudre şi rujuri, cu toată lumea pusă pe ciubuc, mi-am dat seama că nimic nu e posibil la noi, că totul e de nemişcat. Roger mă sună, dacă aşa se scrie la epuizare, cum am scris despre Gopo, să fiu mai departe epuizat. 6. Pedichiură la "Perla". Nu e lume. Un bărbat chel, în vîrstă, de pe laba căruia Nicuşor îi ia mult "şpan uman", ascultă tăcînd tot ce discut despre fotbal cu Nic. şi cînd pleacă îi spune: "Mă cheamă Puiu!" "E surd…" " îmi explică pedichiuristul. Philipe Sollers: "Culpabilina este principala substanţă chimică a epocii noastre." Iarna e bună pentru conserve şi conservatori. * în nr. viitor " o Addenda, acest articol din Rom