Unde se adună granzii Europei

În octombrie a fost lansat primul număr al revistei Europe's World, editat în principal de organizaţia "Friends of Europe" (un think-tank din Bruxelles care îşi propune să convingă lumea că ce se întîmlă acolo are totuşi o logică), dar şi de alte 45 de organizaţii de pe tot continentul. Dacă nu sînteţi printre cei 20.000 de fericiţi care primesc o copie tipărită, puteţi citi toată revista, gratis, la www.europesworld.org. Dacă vă întrebaţi cum trăieşte o revistă ce îşi fagocitează singură piaţa punîndu-se gratis la dispoziţia tuturor, vă spun că primul număr este plin de reclamă. Şi mai ales de reclamă deşteaptă, de la mari concerne care vor să apară acolo unde granzii Europei (oficiali, intelectuali, activişti) îşi dau cu părerea. Cele aproape 200 de pagini sînt diverse, inegale, cu o multitudine de puncte de vedere şi au ambiţia de a acoperi dezbaterile, ideile, fricile la ordinea zilei pe agenda europeanului educat şi preocupat de problemele continentului (la drept vorbind, o pătură destul de subţire, dar dacă aduni păturile astea din o mulţime de ţări faci de un public cu preocupări şi limbă comune - engleza). Aşa că întîlnim în numărul de debut oameni preocupaţi de China - vine, vine, calcă totul în picioare - şi de ce poate face săraca bătrînă Europă în faţa tăvălugului. Un altul (Bronislaw Geremek, în acest caz - în prezent europarlamentar) se întreabă de ce nu are UE o politică pentru Rusia şi cînd va deconta această lipsă. Cîteva articole analizează şocul referendumurilor care au pus cruce Constituţiei Europene. Şi aici sentimentele sînt amestecate. Dacă un vicepreşedinte al Parlamentului spaniol deplînge faptul că popoarele au trîntit un proiect care lărgea democraţia şi participarea populară, o stîngistă franceză exultă că proiectul Constituţiei a fost trimis la gunoi de popor (ce aiurea sună chestia asta cu stînga anti-Constituţie!). Doamna respectivă fixează o nouă ţintă în războiul popular cu capitalismul: să scăpăm de directiva Bolkestein. Un alt european, aflat cu treabă prin Istanbul, meditează la cît de occidentală este Turcia şi ajunge la o concluzie mai degrabă amară: Turcia a fost destul de occidentală cît să lupte în războiul din Coreea, cît să intre în NATO cînd era nevoie de ea acolo - cînd cu războiul rece, cît să lupte cot la cot cu occidentalii în Somalia şi Afganistan (şi Bosnia, aş adăuga eu). Cu toate astea, spune David Tonge - fost corespondent al Financial Times, acum rezident la Istanbul - occidentalii par că au rămas blocaţi în stereotipul mustăcioşilor care au asediat Viena şi apoi au omorît mulţi greci (lordul Byron le-a lipit pe veci eticheta asta pe frunte). M-aş mai opri la secţiunea "Views from the capital". Bucureştiul lipseşte, dar e acolo o bulgăroaică ce compensează această lipsă. Antoinette Primatarova zice că "Inevitabil, tranziţia Bulgariei a fost liberală şi orientată spre economia de piaţă. Dar pentru mulţi bulgari, finalul dezirabil al acestei tranziţii liberale pare a fi o formă a ŤEuropei sociale». Pentru bulgari, UE este un proiect politic care merge mult mai departe decît o arie de comerţ liber". Adică, de la statul protecţionist la Moş Crăciun-Europa, o imagine care mi se pare familiară. (C. G.)