Un stat eşuat

Lista statelor eşuate, redactată anual de către Fondul pentru Pace, a clasat, pentru al doilea an la rînd, Somalia pe primul loc. Următoarele cinci locuri: Afganistan, Irak, Haiti, Insulele Solomon şi Republica Moldova. "Frontierele coloniale, trasate arbitrar, fără a ţine cont de realităţi etnice şi chiar topografice, au creat state artificiale" " a declarat preşedintele Fondului pentru Pace, Pauline H. Baker, citată de Robert Draper, autorul articolului "Somalia zdrobită", publicat în numărul din octombrie al National Geographic România. Deşi articolul anunţat pe coperta revistei e un reportaj despre "cel mai înalt copac" din lume, "Somalia zdrobită", incursiunea pe care free lancer-ul britanic şi fotograful Pascal Maitre o fac în realitatea scindată a Somaliei de azi, rămîne totuşi piesa de rezistenţă a acestui număr. Fragmente din istoria a ceea ce face să decadă o naţiune sînt inserate între episoadele de viaţă reală petrecută de cei doi pe teritoriul somalez. "Ce a ţinut Somalia unită " şi uneori a dezbinat-o " a fost sistemul ei elaborat de clanuri. Controlul şi echilibrul bazate pe clanuri au început să dispară odată cu venirea europenilor. Britanicii din Somaliland " republica separatistă care alcătuia cîndva Nordul Somaliei " au condus cu o mînă mai puţin fermă decît italienii din Sud. Cu toate că Mogadiscio, sub stăpînire italiană, a devenit un oraş al plăcerilor cosmopolite, italienii au politizat ierarhia clanurilor somaleze răsplătindu-i pe bătrînii loiali, pedepsindu-i pe cei mai puţin loiali şi controlînd comerţul. Mecanismele locale de rezolvare a conflictelor au fost grav afectate. În 1960, puterile coloniale au plecat şi poporul somalez a fost cuprins de visuri naţionaliste. Dar naţionalismul a fost curînd obstrucţionat de neînţelegerile dintre clanuri, agravate în timpul stăpînirii coloniale." Azi, somalezii... "cei norocoşi migrează în afara zonei de conflict. (...) Cei mai puţin norocoşi " peste un milion " au ajuns în taberele pentru refugiaţi interni. Dar mulţi au ales să rămînă în Mogadiscio, care arată, la prima vedere, ca orice oraş african. Pe străzile desfundate domneşte o harababură de maşini lovite, capre nesupravegheate şi căruţe trase de catîri. Pieţele sînt pline cu mango şi banane strălucitoare şi cu marfă uzată din Vest. Trec femei cu văluri musulmane, băieţi lovind mingi de fotbal şi bărbaţi mestecînd qat. (...) Totuşi în mijlocul scheletelor de bănci, catedrale şi hoteluri de lux de pe faleză, unde altădată se ambalau motoarele bărcilor de agrement, iese la iveală un adevăr îngrozitor. Mogadiscio nu a fost niciodată ca alte oraşe africane. Mogadiscio a fost un oraş spectaculos. Chiar şi în desfigurarea lui, frumuseţea e încă acolo " mai ales în fantomaticul Hamarweyne, unde fotograful Pascal Maitre şi cu mine stăm pe bulevardul pustiu şi privim spre ocean, pînă cînd chemarea la rugăciune de la o moschee din apropiere ne aminteşte că e aproape cinci după-amiaza, oră după care orice activitate în exterior este interzisă." Azi, în Somalia domneşte un haos total. O ţară lăsată la îndemîna teroriştilor şi a piraţilor, "făcută pentru necazuri". "Scepticismul cu privire la perspectivele Somaliei a fost temperat pentru scurt timp la începutul lui 2009, cînd retragerea etiopiană a oferit speranţa că insurgenţa va dispărea." Cu toate acestea, deşi noul guvern s-a zbătut să păstreze controlul, pînă în luna iunie "forţele loiale guvernului fragil mai deţineau doar 7 din cele 18 districte ale Mogadiscio-ului. Cea mai recentă luptă a ucis peste 200 de oameni şi a strămutat alte zeci de mii". (S. G.)