Un site cît o ordine morală

este o revistă britanică on-line, accesabilă la www.democratiya. com, care discută despre politică internaţională cu accent pe problemele drepturilor omului şi democratizării. E şi gratuită, dar nu aceasta e cea mai mare calitate a sa, ci demersul intelectual-politic care o animă. Citez din declaraţia-program a revistei: "Credem că într-o lume radical schimbată, anumite părţi ale stîngii s-au autoizolat într-o poziţie Ťanti-imperialistă» incoerentă şi negativistă, pierzînd contactul cu valorile democraţiei şi egalităţii. Complexitatea lumii de după războiul rece a fost redusă la o altă mare încleştare: rezistenţa împotriva ŤImperiului». Această viziune regresează spre cele mai proaste deprinderi din perioada stalinistă: maniheismul, reducţionismul, negarea, cinismul. Gîndirea simplistă şi grosieră, bazată pe principiul Ťinamicul inamicului meu este prietenul meu», duce la abandonarea militanţilor pentru democraţie, pentru drepturile muncitorilor, femeilor şi homosexualilor care se opun dictatorilor anti-imperialişti (care sînt simpatizaţi doar pentru că sînt anti-americani)". Cu alte cuvinte, Democratiya este încercarea unor intelectuali britanici, cei mai mulţi cu descendenţă sau opţiuni de stînga, de a depăşi ruptura între stînga occidentală şi valorile care au stat la baza acesteia. Democratiya crede că democraţia şi drepturile omului sînt valori universale şi trebuie exportate. Nu este o revistă de actualitate, ci de dezbateri şi recenzii. Întreaga arhivă a celor opt numere care au apărut pînă acum este accesibilă şi chiar merită parcursă. În ultimul număr, abia apărut, puteţi citi o recenzie la cartea lui Danny Postel, Reading Legitimation Crisis in Tehran . Pentru cititorii cu memorie bună, Andrei Codrescu a scris despre această carte la rubrica sa. Volumul vorbeşte despre receptarea liberalismului politic în Iran şi conţine o mulţime de surprize (am recenzat-o şi eu în jurnalul de lecturi pe care îl scriu în fiecare marţi pe Hotnews.ro). Recenzia din Democratiya este scrisă chiar de o militantă iraniană refugiată la Paris, care începe prin a-şi aminti cum a fost bătută de comuniştii francezi aliaţi ai revoluţiei islamice, atunci cînd a încercat să participe la manifestaţiile de 1 mai. Cel mai bun articol din acest număr e scris de Peter Tatchell, un militant ecologist care face bilanţul multiculturalismului în "Their Multiculturalism and Ours". El spune că multiculturalismul e un succes istoric şi compară epoca de acum cu anii ’50, cînd puţinele femei care lucrau erau plătite cu jumătate din salariile bărbaţilor, iar homosexualitatea era un delict în Marea Britanie. Dincolo de succesul istoric, curentul eşuează astăzi într-o "balcanizare" universală. Şi, mai ales, multiculturalismul eşuează în a proteja minorităţile din cadrul minorităţilor. Autorul dă multe exemple deprimante, dar eu nu am spaţiu pentru ele - merită să citiţi articolul. Aşa cum merită să citiţi şi lungul interviu pe care Alan Johnson, editorul revistei, îl ia lui Saad Eddin Ibrahim (îl ştiţi din Dilema veche de săptămîna trecută), care povesteşte între altele despre cum discuta cu liderii Frăţiei Musulmane în puşcăriile egiptene. Cînd am unele enervări şi exasperări legate de ordinea morală a Occidentului, citesc Democratiya şi îmi trece. Ceea că vă invit să faceţi şi dvs., chiar dacă nu aveţi enervări asemănătoare. ( C. G. )