Un dialog "academicomic"

Dacă citiţi numărul 21 al revistei clujene IDEA, veţi da peste ceea ce numesc - în materie de dialog cu o personalitate - sindromul "Ia uite cu cine mă dialoghez!". În numărul respectiv, aşadar (la care mă-ntorc, tocmai pentru că este semnificativ - dar şi pentru că, deşi revista a ajuns între timp la nr. 24, despre dialogul cu pricina nu s-a scris la D.v.), colaboratorul Ovidiu Ţichindeleanu stă de vorbă cu un important teoretician şi artist vizual, Victor Burgin. Interviul propriu-zis ocupă 10 pagini (mari, tipărite mărunt) ale publicaţiei, care cuprind şi versiunea engleză a întrebărilor-şi-răspunsurilor. (Burgin mai este prezent şi cu un excepţional eseu, "Privind fotografiile", care este un capitol al unei cărţi scrise în 1982: Thinking Photography; redacţia mulţumeşte - aşa cum se cuvine - autorului pentru permisiunea de a reproduce acest text seminal.) Dialogul lui Ţichindeleanu cu Burgin a fost făcut, după toate semnele, pe e-mail. Nimic rău în asta, fireşte. Numai că ceea ce ar fi trebuit editat sau, şi mai bine, ar fi trebuit să rămînă extra-dialog propriu-zis, lăsat în mesajul de abordare (firitiselile sagace, "periuţele" stîngace, mantra-invocările tenace de cărţi şi opinii ale respectivului...), se etalează copios în întrebările puse bietului Burgin. Senzaţia este destul de comică - şi trebuie să fi fost foarte comică, nu mă-ndoiesc, pentru acesta, pus în faţa unui student silitor care i-a citit opera, drept care-i întoarce citate mai vechi şi-l pune să le recomenteze. Grafic, lucrurile stau cam aşa: o "întrebare" lungă-luuuungă, cam de cîte-o coloană, în care - de fapt - intervievatorul ştie, şi ştie că ştie, este urmată de cîte-un răspuns care, în cazurile fericite, este la fel de lung; de obicei însă, este mult mai scurt. Or, asta este eventual OK atunci cînd interlocutorii sînt ambii personalităţi marcante, stînd pe picior de egalitate la o şuetă. Cînd însă unul dintre interlocutori este un simplu învăţăcel, "torenţialitatea" întrebărilor şi uscăciunea răspunsurilor creează un dezechilibru vizibil cu ochiul liber. Este imposibil să dau un exemplu de "întrebare": ar ocupa toată coloana aceasta (ba chiar, s-ar întinde şi înspre Istodor...)! Aşa că prefer - pentru restul recenziei - să citez din răspunsurile lui Victor Burgin, mai ales că (multe dintre ele) trebuie să-i fi rămas între dinţi "activistului ideologic" Ţichindeleanu, fiind în răspăr cu doxa în vigoare din zona artelor vizuale "angajate": "Într-un mediu guvernat de atractivitatea tinereţii şi a noutăţii pentru piaţă, trecutul trebuie ignorat sau deturnat, în general reprezentat greşit, pentru a susţine pretenţiile - în cea mai mare parte excesive - ridicate în numele prezentului." (ar putea fi motto-ul temei noastre, "Discriminarea după vîrstă"!); "Scena artistică actuală pare, în mare măsură, incoerentă şi oportunistă. Pare să existe aşa o goană frenetică după noutate, încît nici unui lucru nu i se dedică destul timp pentru a-i permite să devină suficient de complex pentru a fi interesant."; "În anii 1950, BBC-ul s-ar fi adresat, să spunem, lui Bertrand Russell dacă ar fi dorit un comentariu pe marginea unei chestiuni politice majore - acum e mai probabil să se adreseze lui Bono. Actualmente, există o modă a lucrărilor Ťpolitice» şi Ťdocumentare», foarte răspîndită în lumea artistică. În mod potenţial, acestea ar putea oferi o alternativă la media. (...) însă mi se pare că lucrările pe care le-am văzut... repetă, pur şi simplu, televiziunea."; "Există la ora actuală o modă a artei ca activism social. În general, şi riscînd o generalizare pripită, o consider o şarlatanie. Văd o mulţime de oameni, în special din clasa de mijloc, folosindu-i pe cei mai puţin privilegiaţi decît ei, pe post de materie primă pentru operele de artă. Ca Ťactivism» este condescendent şi, pentru că nu este precedat de vreo analiză politică reală, este impotent din punct de vedere politic. El adaugă carierismului din lumea artistică un confortabil factor autoamăgitor de corectitudine politică. Sînt gata să admit că ar putea exista lucrări care m-ar putea face să-mi schimb părerea, dar încă nu le-am văzut." ( Alex. Leo Şerban )