Ultima oară la Ultima oră

2 februarie 2006   La centru şi la margine

Idiotul, cretinul, şobolanul, tîmpitul, laba tristă, în sfîrşit, iubitorul de teatru care mi-a şifonat maşina în parcarea Teatrului Naţional în seara de sîmbătă, la ora 9, este un măgar, un laş de două parale. Păi, mi-am pus maşina în baza parcării Teatrului Naţional la ora 6 seara şi am intrat la Ultima oră a lui Sebastian. Maşina murdară, lovită de ger, dar curată în faţa Dumnezeului accidentelor, fără zgîrietură, fără pată. Şi am văzut piesa de teatru, şi am ajuns nici printre primii, nici printre ultimii înapoi la maşină, şi ce văd? Îmi şifonase unul aripa din dos stînga. Bă, ce drac de om iubitor de teatru e ăla, bă, care zgîrie şi fuge? Ce fel de laş vine, în mă-sa, să se uite la piese şi nu înţelege nimic din ele? Ce dracu', l-a născut mă-sa parcată pe cîmpuri? Iar cînd mă-sa cît casa îl ducea acasă, mă-sa asta îşi ia fustele şi întoarce trupul cît măgăoaia fără să accidenteze decît copaci aflaţi la aproximativ 15 metri distanţă! Ce drac de intelectual eşti, bă, ăsta? Să-ţi moară, imbecilule, maşina în castraveţi, de laş ce eşti! Păi, fi-ţi-ar piesa de rîs, bă, Sebastiane, bă, păi, de ce lybris-ul mă-tii ai scris-o, dacă vin ăştia şi nu înţeleg decît ce vor ei din ea? De ce bă, Sebastiane, nu ai scris şi un regulament de cum să nu ne lovim maşinile după piesă? De ce bă, Sebastiane, să sufăr eu accident de la un tîmp care nu ştie ce-i aia ce arăţi tu acolo? Bă, Sebastiane, şi poate nu eram aşa enervat, dar era şi gerul ăla ce-mi paraliza capul şi pe altul nu l-am găsit vinovat decît pe tine. Bă, Sebastiane, bă, şi dacă nu tu eşti de vină, cred că e gerul, mînca-l-ar gemul să-l mănînce! Fiindcă gerul ăsta nenorocit mi-a mai cauzat pagube neuronice şi acum doi ani, cînd eram la Oblomov, la Teatrul Bulandra, şi ce crezi că mi s-a întîmplat, bre? Atunci Tocilescu a fost de vină că m-a ţinut la piesă patru ore şi afară maşina îmi murea de la baterie! Şi la minus enşpe grade găseşte tu cu ce să umbli pe stradă! Ce l-am înjurat pe Tocilescu atunci! Ce şi-a luat-o şi Oblomov! De ce, Sebastiane, mi se întîmplă necazuri cu maşina pe timp de teatru şi ger? Ce îngemănare de forţe neliniştite şi obscure se înţeleg în contra mea? Unde este învăţătura pieselor de teatru transmisă maşinilor din parcare? Chiar table sînt aceste Drăcii, Pejosuri, Citronuri, Mergedesuri? Păi, atunci, de ce ducem omul la teatru şi maşina în parcare? De ce, bă, ăla care mi-ai omorît maşina la Teatrul Naţional, te-ai cărat? De ce? Voiam doar să te văd în ochi şi să-ţi spun: "Hai la Poliţie!". Că acum trebuie să declar de unul singur şi să bănuiască poliţiştii că mint, că s-au săturat şi ei de cîte accidente în parcare au auzit!

Mai multe