Taxijegoşiştii

Au de toate. Meserie, cunoaştere, stil. Viaţa din ei se hrăneşte din vieţile altora. Sînt nişte idioţi, ciudaţi. Au ceea ce puţini au: şcoala vieţii de fiecare zi. Tîmpiţii dracului. Vin la comenzi cît pot de repede, apreciind distanţele şi timpul de aşteptare al clientului. Gîtul mamii lor de panarame. Conduc exemplar, dat fiind traficul contemporan. Nişte papagali siniştri, nişte cioflingari ce-n viaţa lor nu au gîndit decît de la buric în jos (în atenţia taximetriştilor intrigaţi: bă, boilor, să ştiţi că buricul e punctul unde găsiţi volanul). Sînt oameni care vin cu înţelepciunea lor proverbială şi dau soluţii vieţii. Băgaţi-vă poveştile undeva, idioţilor, că nu ştiţi să începeţi, nici să terminaţi o poveste, iar înţelepciunea voastră e de doi lei, mînca-v-ar ciuma de hăndrălăi, fermecaţi pe creierele noastre, panaramelor. Circulă corect şi rezonabil. R-a-ţ-i-a-i-m-o-r-ţ-i-i-d-e-c-o-v-r-i-g-a-r-i fără sare şi fără piper, că vă puneţi maşinile aiurea prin parcări, că ne juliţi maşinile, ne tăiaţi drumurile, să vă cadă pantalonii ăia puturoşi în care zăceţi zile şi nopţi cică, sanchi, să vă faceţi datoria. Ne servesc pe noi cu devotament. Ne jupuiţi făcînd pe fermecătorii, ne vindeţi poveşti tîmpite ca să vă dăm bacşişuri groase, cădea-v-ar încuietorile de la taxiuri. Ne primesc ospitalieri în casele lor pe patru roţi. Cred că în viaţa mea nu am văzut nişte maşini mai jegoase, unde nenorociţii îşi pun şi cultura în parbriz: crucifixuri, cruciuliţe, pluşaţi, jucării, . turnuleţe de LM, roboţei de Kent. Putoare, jeg de te trec vomele, mirosuri de nespălat ce eşti, taximetristule. Au neapărat un fel de a te omeni. Să vă cadă moartea întîi la rinichi, beţivilor, că aşteptarea vă damblageşte cu bere şi şpriţuri şi după aia veniţi ca nişte animale la comenzi, punîndu-ne să stăm pe bancheta ruptă din spate. Sînt oameni la locul lor. Du-te dracului de vampir ce-ţi pui scaunul de şofer întins pe ăla din spate ca să nu avem noi unde sta. Sînt aşi ai volanului. Merg la disperare şi cînd pun o frînă, te proiectează în parbriz. Nu se iau după aparenţe. Mitocani ce te întreabă unde mergi, ca să nu se mişte pentru 10.000. Tu eşti bolnav, eşti fiert, eşti omorît de şefi, el este şef şi-ţi spune mereu că merge în partea cealaltă a oraşului. Stă minciuna pe ei ca lepra. Respectă indicatorul: fumatul numai în locurile special amenajate. Te îmbălsămează în manele şi te îmbăloşează cu mahoarcele lor prăpădite. Cînd eşti la ananghie cu coşciugul tău, te ajută. Fără 200.000 nu-ţi dau curent de la baterie, fără 4.000.000 nu te remorchează. Nervii fac ca mulţi să vadă în taximetrişti nişte băieţi răi. Nu, nu sînt toţi răi. Ne consideră nişte domni. Aşa că, atunci cînd îi contrazici, scot cuţite, toporişti, măciuci, boxere. Ca să-ţi aranjeze figura. Ştiu oraşul ca-n palmă. Te duc cu ochii deschişi mereu la mama dracului. Sînt nişte tipi exemplari, fac parte dintr-o categorie socio-profesională respectată. Pe întreg teritoriul patriei. I-am spînzura, ca exemple, de volane în fiecare intersecţie.