Tabloide online

Deşi formatul mic îţi permite să le citeşti oriunde şi oricînd, în autobuz sau între două staţii de metrou, publicaţiile de tip tabloid şi-au lansat de ceva vreme şi componente online care se bucură de acelaşi succes ca şi cele tipărite. În general, variantele electronice seamănă între ele şi reproduc conţinutul ziarelor de pe tarabe. Aceleaşi junk food news, aceleaşi titluri şi fotografii şi, în plus, partea interactivă care le oferă ocazia cititorilor de a face comentarii sau de a răspunde cu "da" sau "nu" la întrebări de tipul: "Credeţi că tatăl lui Irinel Columbeanu ar face un rating mai mare decît nora lui dacă ar intra în televiziune la 85 de ani?" (pentru cultura voastră generală: 56,37% au spus "nu"). Conform clasamentului general de pe trafic.ro, pe locul 5 se află cancan.ro (locul 3, în topul "Ştiri/Massmedia", după variantele electronice ale unor publicaţii sportive: Gazeta sporturilor şi Prosport). De altfel, site-ul este din start mai agresiv decît cele ale altor tabloide. Prima pagină încearcă să te agaţe cu titluri uriaşe şi cu imagini. Culori stridente, puţin text, numerele extrase la 6 din 49, sînii Andreei Antonescu în diverse ipostaze şi astfel se poate contura destul de uşor profilul cititorului de Cancan. Ca să nu mai pierzi timpul, poţi vizualiza un top al celor mai citite articole. Conduce detaşat o preoteasă care a făcut sex cu 3472 de credincioşi (34.509 de vizualizări dintre care una, din nefericire, îmi aparţine). Iată şi comentariile: "Dau la schimb un clasor cu timbre, un briceag şi 3 mingi de ping-pong", "O femeie cinstită, dar puţin lărgită! Îmi dau seama cît o iubeşte soţul...", "Băăă... ţara asta se duce de rîpă din cauza m...istului de Băsescu care vrea să adoptăm legile americanilor. Eu dacă aş fi la conducere aş băga şi legea morţii. Ca la musulmani sau mai bine zis ca Hitler. Heil Hitler! Toţi să moară". Şocant este că nu-ţi poţi imagina în nici un fel personajele (protejate de nickname-uri, desigur) din spatele acestor comentarii. Şi, în fond, ce legătură au toate astea cu preoteasa şi cu credincioşii ei? La secţiunea "Ai un pont?", cancan.ro oferă premii în bani "turnătorilor". De pildă, "Domnul X a primit peste 1000 de euro pentru că a furnizat date privind-o pe amanta lui Boc". Cititorii sînt invitaţi să trimită "poveşti exclusive", în timp ce paparazzi stau la pîndă şi ne pun la dispoziţie suite fotografice intitulate sugestiv "Mircea Rednic în faţa casei", "Băsescu la cafea", "Vadim în Herăstrău", "Simona Sensual în benzinărie". Cu astfel de "subiecte", cancan.ro a declasat Libertatea online care pînă nu de mult era pe primele locuri (acum este doar pe locul 8, în ciuda arhivei cu fata de la pagina 5). Pe lîngă secţiuni ca "Vedete şi bîrfe" sau "Vremea prezentată de Elena", varianta electronică a ziarului îşi asumă şi un rol umanitar: "Libertatea te ajută!". Despre unele anunţuri îţi vine cu greu să crezi că sînt reale (sau poate că profilul psihologic al cititorului s-a modificat cu timpul în funcţie de "personalitatea" publicaţiei). "Sînt pensionar şi pînă acum primeam pungi pentru anus contra naturii prin Casa de Pensii. Acum nu mi le mai acordă pentru că am o firmă de traduceri. Unde să mă adresez?" Libertatea răspunde sec: Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Abia pe locul 25, după realitatea.net, se află click.ro (iar ziarul îşi justifică în sfîrşit numele). Varianta electronică se încadrează "în tendinţe" şi oferă în plus bloguri. Blogul redactorului-şef adjunct Simona Ionescu, după toate aparenţele un blog decent. Dar şi blogul "profei de sex de la Click", Laura Andreşan. Dintr-un post cît un "cearceaf" extragem următorul fragment de "literatură": "Astăzi sînt păgînă. Îmi cunoaşteţi deja masca... cea a Cleopatrei născută în ţinuturile relaxate ale Veneţiei. E cea mai frumoasă mască. Este a mea. Astăzi, însă ochii îmi văd o altă mască. Eu îmi port masca mea de un albastru regal, ce-ţi şopteşte iluzia unui amurg dintr-o vară toridă... şi întîlnesc o altă mască. Nu una de Casanova... una pagînă". Privit din spaţiul virtual, "fenomenul" tabloidizării presei de la noi pare mai îngrijorător decît în realitate. Şi tocmai cînd credeam că intrase pe un făgaş... ( A. P. )