SUVrrum, vrrruum!

"Toată lumea se pricepe la maşini, fiindcă TOATĂ LUMEA ARE MAŞINI", spune Doru Buşcu în editorialul său din ProMotor (nr. 25, aprilie a.c.). Buşcu ar trebui să ştie, pentru că scrie despre filme în Academia Caţavencu, că nu e nevoie să "ai" ceva ca să te "pricepi", şi ca atare să scrii. Sau să scrii fără să te pricepi - ca mine, acum, despre o revistă cu & despre maşini. Dar poţi să te pricepi fără să ai - maşină, în cazul ăsta? Grea dilemă pentru mine, care fac parte din minoritatea neposesorilor de maşină (minoritate mai "mare", cred şi sper, decît aceea a posesorilor de maşini!), tranşată ferm şi fără dileme de redactorul-şef al Dilemei vechi (care are maşină) cînd mi-a dat ProMotor-ul "să scriu despre"... Adevărul e că-mi plac maşinile. Întotdeauna mi-a plăcut să mă uit la ele. Chiar şi în poze, dacă altfel nu se poate. Dar nu pot spune că mă pricep pentru că, la drept vorbind, însăşi ideea de "arbore cotit" mă depăşeşte (cu 120 la oră) - sau mă trimite direct (adică non-cotit) în botanică. Dacă dvs. ştiţi ce e aia SUV, nu citiţi mai departe. Eu, în schimb, am parcurs toată revista. Are 130 de pagini, din care 75% sînt poze. De citit, am citit doar cele trei editoriale: al editorului-şef (trustul Pro nu are "redactori", numai "editori"!) Edwin Keleti, al lui Cristi Dicianu (pe care-l ştiam doar ca voce de radio) şi-al lui Buşcu. Texte bune, "citibile", scrise de jurnalişti, nu de "specialişti în suspensie hidraulică", "arbori cotiţi" sau mai ştiu eu ce... Ce-i drept, am avut o mică problemă cu titlul lui Keleti - "Ni se dă SUV" - pentru că nu ştiu ce e aia "SUV", dar mi-am zis că, dacă se dă şi nu se ia, nu poate fi decît ceva bun. Textul este despre Salonul de la Geneva, unde s-a prezentat noul model Dacia Logan "Steppe", şi începe cu o descriere la care nu pot decît să subscriu (că să SUVscriu, nu pot...), deja-edificat şi amuzat: "Elveţia este, în general, o ţară aproape inertă, în care musca zboară doar dacă are aprobare de la turnul de control, iar iarba se înclină în faţa vîntului doar cu ordin de la guvernul cantonal şi neapărat în ritmul fermentaţiei celebrelor caşuri locale." Ideea este că fabricanţii de Dacii "Steppe" ar trebui s-o lase pe asta aşa cum a fost adusă pe lume şi dezvăluită, ca SUVenus din spuma showroom-ului, la Geneva: adică, neapărat cu acele "dotări estetice menite să susţină apetitul tinerilor şi să ne transforme într-o ţară de SUV-uri". (Ar trebui totuşi să văd care-i treaba cu SUV-urile astea, ca să ştiu în ce mă transform.) Şi acum, cîteva cuvinte despre partea cea mai plăcută a ProMotor-ului: pozele de maşini. Aici, sorry, ignoranţa mea face paşi şi iese din cadru - pentru că, orişicît, ceva simţ estetic am! Sigur că ce e esenţial, într-o astfel de "fotografie", nu este cum pică lumina pe caroserie, ci cum să faci să nu pice, ca să vezi că-i caroserie şi nu sarailie. Iar caroseriile sînt - ăsta-i marele meu regret de ex-fan Alfa Romeo! - mult mai banale, azi. Cînd nu urmează, cu mici variaţii, liniile cunoscute (vezi Porsche, Jaguar, Rolls-Royce sau Alfa Romeo - una din cele mai "sexy" maşini din cîte cunosc!), caroseriile sînt interschimbabile între o marcă şi alta. Cum să "recunoşti" un Audi, un Opel, o Skoda sau o Toyota dacă nu te uiţi la logo?! Puşti fiind, şi pînă la invazia Daciilor, puteam să identific din prima o marcă doar după caroserie; preferam Peugeot-urile Renault-urilor, Chrysler-urile Buick-urilor şi Volkswagen-urile "broscuţă" Mercedes-urilor... Acum toate arată la fel (cu mici excepţii). Ce s-a cîştigat în confort, suspensii, tracţiune şi mai-ştiu-eu-ce - s-a pierdut în design. Pentru final, v-am pregătit o mostră de "poezie-viteză" (pag. 53), care m-a fascinat ca o combinaţie de Urmuz şi "Sonetul în limba spargă" al Ninei Cassian: "...tiranţi longitudinali cu bucşe hidraulice, arcuri elicoidale dezaxate şi bară stabilizatoare cu bielete de tip rotulă." N-am înţeles nimic, da-mi place cum sună. (a. l. ş.)