Ştefăniţă de la Taxi 2000

Am mai spus-o. Jegoşii de taximetrişti ne iau cu poveştile lor de două parale şi ne duc de colo pînă colo. Nu-mi schimb părerea că poveştile astea nu pot ţine loc de confort. Dar cu Ştefăniţă am avut următorul dialog: - Pînă unde? - Matei Basarab. La Primăria sectorului 3. - Bă, frate, ai preferinţă? - Nu, pe unde e mai lejer. - Frate, de ce întreb... că am vorbit cu un coleg de-al meu şi mi-a zis că ieri a luat pe una simandicoasă cu care s-a certat continuu, că de ce pe acolo, că de ce pe dincolo, că ce dracului s-a băgat pe nu ştiu unde. - O luase din Lahovary? - Nu ştiu, frate! - Nu, că după descriere pare a fi soacră-mea! - Aoleo, eşti cam bătrîn şi eu te-am luat ca şi pe mine. - Nu-i nimic. - Aveţi păr alb la tîmple. - Şi? - Păi, a dat-o jos pe japiţă şi nu i-a luat nici bani, nici nimic! Bă, omul dvs. credeţi că e normal? Mi-a zis că pur şi simplu a luat foc. Era imposibilă tipa. Dar tu de ce nu mă tutuieşti? Am o jenă, cînd te aud că nu mă tutuiţi. - Nu ştiu. - Încape un copil? - Încape. E. - E bun, să-ţi trăiască.... - Luaţi-o pe aici. - Iarăşi... uite, restaurantul "Argentin", bă, cît am alergat după ăsta într-o seară... de trei ori m-am plimbat pe strada asta şi nu vedeam firma. E ascunsă rău. Dar să ştii, să sperăm că avem liber pe străzile astea laterale. Nu merge, domnule, pe străzile laterale fiindcă hai să spunem că noi avem tupeu, dar venim de pe "cedează trecerea" şi nu toţi au curajul să taie calea unuia şi stai mult şi bine în spatele unei coloane. Ce faci? Ce-ai recuperat pe laterale, pierzi la intrarea în principală. Eu sînt mulţumit... - Mulţumit? - Da, păi, ca bani, cîştig bine. - Cinstit? - Da. Să ştiţi că se poate. Păi, planul îl fac în cîteva ore, 1 milion, apoi muncesc pentru benzină, 500 pe zi, să zic, şi restul, o sută-două, ţin pentru mine. Nu e nevoie să fur... sînt unii care te fură cu ceasul. Îl pun şi umblă cu telecomanda şi sar cifrele. Umblu noaptea şi pot face banii ăştia. Din ce-mi lasă clientul plătesc, uite, kilometri morţi. Deci, de ce să am bube, dacă se poate cinstit? - Mă mir, n-am mai auzit o asemenea teorie. - Îţi spun eu, frate, se poate. Ieri mi-a lăsat unul 100.000. Era cu o gagică. Fie că vroia să se dea mare... dar mi-a dat şi mi-a zis: ţi-am dat aşa fiindcă mai rar oameni ca tine, să mă duci doi paşi. Eu iau orice om, oricît de puţin merge. Se leagă, mă duc dus. Păi, uite, trece un coleg şi vede aparatul. Mă pîrăşte la dispecerat. Ce fac? Nu mă dă afară din prima, dar după încă o chestie din asta, zbor. E destui şoferi care vor să-mi ia pîinea. Şi eu unde mă duc? În altă parte, dar cu tinichea. Nu, mersi.