Să ne cinstim eroii

Cine e un nimeni? "Legendarul erou al războiului reîntregirii neamului, primul general căzut pe cîmpul de luptă cu prilejul unei recunoaşteri, în primele linii a luptelor de pe Valea Oltului, în toamna lui 1916." E un nimeni. A murit ca boul la Cîineni şi i-au dat o stradă în Bucureşti să-i poarte numele. Şi e găurită strada aia precum Cîineni. Bă, n-am văzut prosteală mai mare ca pe strada aia. Uite! Vine dinspre Maria Rosetti - o doamnă că are sînii şi trupul asfaltate gigea - şi merge spre Batiştei, o tîmpită, dar despre asta, într-un articol fulminant de dezvăluiri... nu pierdeţi dezvăluirile despre Batiştei! - peste numai cîteva editoriale, aici, în pagina aceasta, lîngă domnul Cosaşu! Să trăiţi, maestre! Cum de toleraţi asemenea prostii în scris, tocmai lîngă dvs.? Dar astea şi altele peste cîteva editoriale... sîntem la strada Praporgescu lăsată Cîinenilor... lui Videanu, că e-n centru, şi lui Onţanu, că e-n sectorul 2. Bă, răilor, de patru ani bag gropi în buzunarul maşinii. Bă, nu vă e ruşine să vă bateţi joc de un mort? Zic aşa că oricum de o stradă nu vă pasă. E simbol, bă, l-aţi învăţat în cartea de istorie a lui Ceauşescu, deci e nepătat ca alţi legionari, rezistenţi prin munţi de foame, disidenţi gomişti. Bă, Praporgescu, asfaltaţi-l că e plin de gropi. Te întîmpină groapă mică, te ia o jupuială de asfalt, te ia groapă mare, uriaşă, înghiţitoare de juma de maşină, te haleşte o rotunjoară, te bagă în mă-ta o strîmtă, dar adîncă şi mergi direct, dar în linie dreaptă spre Dumnezeu, spre biserica aia de acolo, o născătoare de ceva şi ea, şi te uiţi ţintă şi tragic de la volan în groapa lui Dumnezeu, o batoză tîmpă ce abia te aştepta. Îţi bagi suspensiile în ea de batoză, dar cred că îşi bate ea joc de tine, că dacă nu ţi-a rupt gîtul în cavalcadă, ţi-ai rupt maşina în zdrăngăneală. Praporgescu a fost un bou că a murit... bine, ştim noi cum se murea în război... l-au luat de prost şi l-au trimis... curaj la români, hai, bă! Şi ăsta nu era nici un pic român, uite nume, Praporgescu... de la prapure de miel, unde ne băgăm organele de miel, cînd e Paşte... păi, de asta, bă, nu are bani Primăria... dă-l în mă-sa de prapure general, nici anul ăsta nu avem bani de el... şi cînd îmi amintesc că l-au închis pe generalul prapure de două-trei ori, că au băgat gaze, au ciocănit la reţeaua de apă, bă, dar a rămas strada ca după primul război mondial... că, vedeţi dvs., pe primul se lucra mai cu bombe de început, alea zgîriau, enervau pămîntul... faţă de cel de-al doilea război mondial, unde aveau băieţii, tată, ghiulele care nu mai iertau glia, ţi-o piteau direct în ceafă, fără durere, fără suspin, te băgau la doi pe doi cu groapa săpată. De ce nu vrei, bre, să te asfaltăm un pic? De ce te ridici din pămînt? Stai colo! De ce faci gropiţe-gropiţe? Bă, stai dracului în pămînt să-ţi marcăm nişte lopeţi de vax peste tîmplă, nas, gură, mustaţă, bărbie, gît, plămîni, mîini, inimă, rinichi, şale, aparate, genunchi, glezne. Bă, da lung mai eşti! N-are ţara atîta asfalt pentru tine! De ce te-a făcut mama ta aşa lung... scoate-ţi, bă, sabia că de asta eşti aşa lung! Aşa, vrei să trişezi, să ne furi bucata de asfalt cu care îl făceam pe Popa Chiţu... bă, şmechere! Te adaptaşi la şmenuri... bă, Praporgescule, de asta nu te asfaltăm... adică tu vrei să te asfaltăm cu tot cu sabie! Nu ţi-e ruşine cu starea ta milităroasă? Jos sabia, jos epoleţii, îţi pusăşi şi cascheta aia. Jos. De unde asfalt, bă, pentru caschetă?