Răscoala de Liviu Rebreanu

Se termină: bine, cum a început, într-un compartiment de tren, dar cu răscoală întîmplată. Rău: Miron şi Nadine au murit. Răscoala în trei cuvinte: în Răscoala se cere pămînt, se violează femei, se trag concluzii. Povestea: sînt personaje pentru fiecare părere. Iar personajele acestea sînt în prima scenă a romanului. Aflate în compartimentul trenului spre Bucureşti, arendaşul, boierul cel nou, funcţionarul de la Interne discută despre ţăran ca fiind ori un leneş, ori un om care munceşte ca ceilalţi să huzurească. Cert este că problema ţărănească devine o obsesie a începutului de roman, iar vorba se rostogoleşte spre faptă. Grigore Iuga, nereuşind să-şi încheie socotelile la Bucureşti, se întoarce la moşie, însoţit de Titu Herdelea, ziarist în curs de devenire. Titu umblă prin sat şi descoperă viaţa ţăranului şi părerea moşierului. "Fapte mărunte fac să crească spiritul de revoltă printre ţărani. Arendaşul Cozma Buruiană inventează un furt şi, la ordinele boierului Miron Iuga, jandarmii îi bat pe ţărani. Nadina vrea să-şi vîndă moşia, ţăranii vor s-o cumpere, dar Miron Iuga le face concurenţă, în preajma sărbătorilor de iarnă, oamenii n-au lemne să-şi încălzească locuinţa şi nici mălai pentru mămăligă. Indignarea ţăranilor sporeşte: automobilul Nadiei calcă cocoşul babei Ioana; şoferul îl trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, lui Ignat Cercel i se ia purcelul din ogradă fiindcă n-a plătit birul, Aristide, fiul arendaşului Platamonu, o siluieşte pe fata lui Chirilă Păun. Nemulţumirea celor mulţi o exprimă mai întîi învăţătorul Dragoş, arestat din porunca lui Miron Iuga. În sat se zvoneşte că nişte călăreţi pe cai albi aduc porunca lui vodă de a se împărţi pămînturile celor ce muncesc. Scînteia răscoalei se aprinde brusc. Ţăranii înarmaţi rudimentar cu coase, topoare aprind conacele, sparg hambare. Primul ucis este Miron Iuga, boierul autoritar şi inflexibil, linşat de mulţimea dezlănţuită: Nadina, nora lui, este violată şi sugrumată. Aristide Platamonu este pedepsit chiar de către tatăl fetei care fusese necinstită. Plutonierul Boiangiu este bătut de Serafim Mogoş, Trifon Guju şi alţii, colonelul Ştefănescu este numai izgonit din sat. Ţăranii incendiază conacele, taie firele de telegraf, îşi dispută între ei jafurile. Ultimele două capitole ale romanului descriu represiunea răscoalei. În fruntea unui batalion de război se află maiorul Tănăsescu şi prefectul Baloleanu. Ţăranii sînt conduşi de Petre Petre, venit din armată. Trifon Guju şi Toader Strâmbu sînt executaţi pentru Miron Iuga şi pentru Nadina; Luca Talabă, Lupu Chiriţoiu şi Ignat Cercel sînt bătuţi; Niculina, fiica preotului Nicodim, este lovită cu cravaşa chiar de către maiorul Tănăsescu, pentru că îndrăznise să ridice cadavrul tatălui ei ucis de către un glonte rătăcit." Şmecheria textului: prezentarea în paralel a ţăranului şi a celor cu pămînt. SMS, head-uri de bloguri şi croll-uri de televiziuni: "Rabzi, rabzi şi oftezi pînă nu mai poţi ş-apoi...", "Din iarna asta nu-i chip să ieşim. Ori murim, ori..." sau "Apoi pînă n-om pune mîna pe topoare nici noi n-om...", "cu feţele roşii, cu ochii înflăcăraţi", "alte urlete mai năvalnice", "fără cunoştinţă... rămase în picioare în mijlocul ţăranilor care, îndesîndu-se să-l lovească, parcă-l sprijineau să nu cadă". Business: refacerea la Flămînzi a unui parc tematic Răscoala din 1907. Rezolvarea problemei ţărăneşti în favoarea ţăranului, transformarea extravilanului în intravilan. Mişto: "Răsăritul", "Pămînturile", "Flămînzii", "Luminile", "Friguri", "Vestitorii", "Scînteia", "Flăcări", "Focul", "Sîngele", "Petre Petre", "Apusul".