Protest-fantezie la vreme de fandacsie

Nu voi înţelege niciodată de ce a fost batjocorit, umilit, dispreţuit, aruncat atît de jos pe scara valorilor " balonul De ce atîţia oameni nu acceptă să fie luaţi în balon? De ce acceptă să fie luaţi în avion, în limuzine, în transatlantice, dar cînd aud de balon se supără, se întunecă şi sînt gata să te mănînce? A fi luat în balon a devenit sinonim cu a fi ironizat. De unde pînă unde? Ce legătură poate fi între un balon şi o ironie? Ce îndeamnă la o asemenea legătură cînd vezi un balon? Absolut nimic. De ce nu ar fi obiect al ironiei blestemate un alt mijloc de transport? De ce nu m-aş enerva cu spume cînd aş auzi că mă iei în troleibuz? Balonul e infinit mai frumos decît un tramvai. (ca să nu discutăm pe larg că un autobuz nu va ajunge niciodată la graţia şi geniul unui balon) Avionul? Avionul e prea concret, prea serios, prea puţin frivol Trenurile? Trenurile sînt nişte omizi la care orice nacelă se uită, de sus, cu milă, cu silă. Balonul e o stare de vis a lumii. Balonul e tot ce a dat mai straniu (şi mai fastuos) (şi mai neserios) imaginaţia noastră la dimensiunea marilor spaţii Balonul e o invenţie la fel de patetică precum zborul lui Icar, la fel de elementară, la fel de naivă şi ingenuă, poate mai grozavă în candoare, fiindcă la baza nebuniei ei stă aerul. Balonul e un strigăt al plămînilor noştri " modelat din aer, în aer, sfidînd atmosfera, semn magic pe cer, peste munţi, peste turle de biserici, peste paratrăsnete, peste curcubeele lirice, peste umbrelele atomice şi neatomice " o întruchipare a fantasmelor care ne străbat mintea şi trupul. Balonul nu are nimic ironic. Tot ce semnifică el e grav, fragil (şi nefiresc) Restul interpretărilor e fîs. Am scris toate acestea în calitatea mea de perfectă tîrîtoare, de om care în viaţa lui nu a urcat într-o nacelă, dar a aruncat mult lest şi a fost des luat în balon, fără să crîcnească. N. red.: Dl Radu Cosaşu îşi va relua rubrica în numărul din 7 mai.