Premii inutile, premii curioase

"Zile şi Nopţi de Literatură este un festival inexistent atît timp cît Uniunea Scriitorilor din România nu va încerca să-i schimbe formula. Este arogant, megaloman şi aproape inutil să aduci în România nişte scriitori foarte mari " Péter Esterházy anul acesta, António Lobo Antunes, Mario Vargas Llosa, Orhan Pamuk, Ismail Kadare la ediţiile anterioare " şi să-i izolezi la etajul patru al unui hotel din Mangalia, departe de ochii presei, dar, cel mai grav, de ochii publicului... În formula bizară de acum nu se justifică nici măcar premiile, care nu folosesc decît la construirea unei imagini false, atît a Uniunii Scriitorilor, cît şi a unei Românii, vezi Doamne, interesate de literatură. E deopotrivă trist şi frustrant că singurul festival literar cu pretenţii din România este acesta, este trist şi frustrant că Ministerul Culturii şi Cultelor alege să finanţeze o astfel de manifestare de pe urma căreia nimeni nu are nimic de cîştigat, decît, desigur, premianţii" " scrie Elena Vlădăreanu în Suplimentul de cultură nr. 233. Şi are perfectă dreptate. Un festival organizat la marginea ţării, despre care publicul nu este informat şi la care oricum nu are acces, un festival unde presa nu este invitată, fiind acreditată preferenţial, un festival cu circuit închis care premiază scriitori de mult celebri, gata consacraţi şi deja premiaţi de alţii este, de fapt, un festival privat, vanitos şi narcisist, care se autopremiază. Cu fiecare scriitor celebru premiat, Zile şi Nopţi de Literatură se consacră pe sine. Nu că scriitorii respectivi n-ar merita o distincţie în plus, doar că premiul de la Neptun e inutil şi snob, atîta vreme cît festivalul nu are nici identitate, nici vizibilitate, nici scop public. E doar o farsă cu cîţiva scriitori străini celebri şi mulţi scriitori români care nici măcar nu sînt în stare să ţină o amărîtă de conferinţă pe o temă dată. Şi că tot vorbim de USR, s-au acordat şi premiile pe anul 2008. Mai întîi o chestiune legată de juriu (format din Gabriel Dimisianu, Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Dan C. Mihăilescu şi Cornel Ungureanu). Am două obiecţii: faptul că juriul, odată ales, votează în aceeaşi componenţă cîţiva ani la rînd (doar juriul Premiului Nobel are aceeaşi componenţă, exceptînd decesul vreunui membru, situaţie cînd e înlocuit), apoi faptul că aproape jumătate dintre criticii din juriu nu mai scriu de ani buni despre literatura contemporană. Două obiecţii de principiu în contul cărora pun şi premiile curioase, ca să nu le zic altfel, acordate în acest an: Fantoma din moară de Doina Ruşti, premiat drept cel mai bun roman, în dauna a cel puţin două cărţi mult mai bine primite de critică: Zilele regelui de Filip Florian (un autor care, nu-i aşa, oricum a tot fost premiat, şi a mai primit şi burse străine) şi Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale de Ion Iovan, care a primit un premiu special consolator (de ce nu pe cel de proză?). La poezie s-a premiat cartea modestă a lui Andrei Bodiu, Oameni obosiţi. Aici am o altă obiecţie de principiu, de ce cărţile de debut nu sînt nominalizate, atunci cînd merită, şi la categoriile de gen (aşa cum, din nou, se face peste tot). O carte bună trebuie să aibă aceleaşi şanse la premii, indiferent a cîta este în cariera unui scriitor. Floarea de menghină a Svetlanei Cârstean, de pildă, ar fi meritat (şi) premiul de poezie, nu (doar) pentru debut. Altfel, premiile USR par în continuare că se acordă după principiul compensaţiilor şi, cîteodată, ca ajutor social. Premiul Naţional de Literatură pentru Opera Omnia s-a acordat lui D.R. Popescu. (M. C.)