Opiumul şi terorismul

Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan. Luna trecută, trupele americane au desfăşurat o operaţiune de forţă în partea de sud-vest a Afganistanului, Marjah – o comunitate de sate, înconjurată de plantaţii de mac de peste 17. 000 de hectare, care însă înseamnă mai mult de atît. „Cînd trupele americane au atacat cunoscutul bazar de opium din Lachoya, din regiunea sud-vestică a Afganistanului, Marjah, luna trecută, au găsit 700 kg de opium şi 25 kg de heroină. În oricare altă parte din lume, captura ar fi fost considerată a fi enormă, dar pentru regiunea Marjah a fost de fapt o nimica toată. La urma urmei, cînd un raid asemănător a fost efectuat anul trecut, cantitatea era măsurată în tone, nu în kilograme. Dar americanii au pierdut din vedere elementul „surpriză“: pentru a minimaliza pierderile civile, Statele Unite şi comandantul NATO, Generalul Staneley, au anunţat ofensiva cu săptămîni în avans. Traficanţii de droguri şi protectorii lor talibani s-au retras cu mult înainte ca operaţiunea Moshtarak să aibă loc.“

Regiunea Marjah, aparent inofensivă, a fost pînă acum o lună centrul de întîlnire pentru o duzină de organizaţii internaţionale ale traficanţilor de droguri, unde se puneau la cale transporturi spre Europa, Rusia şi Orientul Îndepărtat.

„ONU estimează că la Marjah se află cea mai mare concentraţie de producţie de opium din lume. Deci, operaţiunea Moshtarak este mai mult decît o ofensivă militară, este, de asemenea, cea mai mare operaţiune anti-drog care a avut loc vreodată, operaţiune care subliniază din nou puterea Casei Albe şi a Pentagonului de a reduce fondurile talibanilor provenite din comerţul cu droguri şi de a întrerupe alimentarea cu bani a triburilor Pashtun din sudul Afganistanului.“

Această intervenţie în forţă a însemnat de asemenea şi o mare schimbare în politica antinarcotică susţinută de administraţia Bush, care nu a depăşit stadiul de razii ocazionale asupra lanurilor de mac. „Odată ce a început războiul din Irak, oficialii americani au declarat că nu au avut resurse pentru a lupta şi cu traficanţii de droguri şi cu talibanii din Afganistan. De asemenea, mulţi dintre dictatorii militari afgani şi adepţi Al-Qaeda invocaţi de către SUA au fost implicaţi în comerţul cu droguri. Oficialii spun că abordarea administraţiei Obama este una foarte dură, fără să ţină seama de nimeni, fără să aibă compasiune faţă de cineva, nici măcar de prietenii sau asociaţii preşedintelui Hamid Karzai.“

Cît timp trupele NATO rămîn în zonă, şi traficanţii stau departe. „Dar vor pîndi prima oportunitate să revină, oportunitate care va veni, se pare, peste cîteva luni, la vară, cînd McChrystal îşi va îndrepta atenţia şi trupele spre alte regiuni-cheie ale talibanilor, în Helmand şi în provincia Kandahar. Va fi nevoit să lase securitatea provinciei Marjah pe seama forţelor afgane“, caz în care – se ştie din trecut – că traficanţii vor exploata „absenţa trupelor occidentale pentru a încheia afaceri cu oficialii afgani, transformîndu-i pe aceştia în protectorii lor personali“.

Cum ar putea preveni revenirea talibanilor? Unele voci sînt de părere că doar prin distrugerea plantaţiilor, dar aceasta nu e o opţiune valabilă, de vreme ce acţiunea „va atrage furia oamenilor, care au investit deja foarte mulţi bani şi care, fără îndoială, s-ar răzvrăti contra soldaţilor americani“.

Abdul Rahman Jan, fostul şef al poliţiei provinciei Helmand declara că, „în clipa cînd copacii şi lanurile vor înverzi şi se vor mări, talibanii se vor întoarce“.