No, care-i viaţa pe la Cluj?
Editat de trustul MEDIAPRO, săptămînalul Clujeanul apare din anul 2000. E din aceeaşi familie cu Bihoreanul, Ieşeanul, Bănăţeanul, Sibianul, Hunedoreanul. Se vinde împreună cu ProTV magazin, la preţul de 1,69 lei. Este revista pe care mi-a recomandat-o vînzătorul de la un chioşc din Cluj. Cerusem Apostrof. Mi-a spus că n-a mai primit-o de o bucată de vreme. Există încă prejudecăţi legate de presa "de provincie". În marea lor majoritate sînt justificate. Clujeanul, de pildă, are toate datele unui tabloid. Îţi oferă infotainment, bîrfe, mondenităţi. Totuşi, tonul nu este unul agresiv. Nu sînt articole care băltesc în sînge, se pare că în Cluj nu se petrec crime oribile, n-am găsit-o nici pe fata de la pagina 5. Tot ce se întîmplă în Clujeanul se întîmplă la un mod decent. La fel, şi atmosfera oraşului este una liniştită, reconfortantă. Prima pagina îţi "vinde" un trup de femeie, în desuuri. Fără cap. Este vorba despre unul dintre reportajele din secţiunea "Viaţa comunităţii": Clujeanul a încercat să angajeze o "escortă" de Revelion, o damă de companie "serioasă", aşa cum se poartă prin Occident, dar n-a dat decît peste prostituate. Trist! Totuşi, ce am aflat din revista Clujeanul despre clujeni şi problemele lor? Două articole mi-au reţinut atenţia. Primul m-a informat care au fost cele mai importante evenimente care s-au petrecut în Cluj, în anul 2007. Iată cîteva: începerea lucrărilor de refacere a părţii pietonale a Bulevardului Eroilor, inaugurarea centrelor comerciale Polus Center şi Iulius Mall (unde am şi fost, de altfel - un loc care arată bine şi nu e de fiţe), promovarea Universităţii Cluj în prima divizie la fotbal, concertul lui Beyoncé la Cluj. Apoi, previziunile pentru 2008: preţurile locuinţelor vor scădea, dar se vor construi zgîrie-nori, Emil Boc nu are adversar la alegerile din primăvară, dar dacă PD-L va cîştiga la generale, iar Boc va fi implicat în formarea noului Guvern, un posibil primar ar putea fi fostul prefect de Cluj, Alin Tişe (succesul său va depinde însă de "îndeplinirea obiectivului Universităţii, de salvare de la retrogradare"), în noiembrie va fi şi un "super-festival de teatru", adică Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, toţi clujenii speră că CFR Cluj va juca în Liga Campionilor şi cam atît. Al doilea articol ne explică de ce spun ardelenii "no", dar şi cum să deosebeşti românii de unguri pe stradă (se pare că românii arată a "ţărani"). Este vorba de fapt despre un studiu mult mai complex (superficial tratat, în articol) care a fost publicat în SUA şi la care a participat şi o fostă profesoară din Cluj. "Politici naţionaliste şi etnicul cotidian într-un oraş din Transilvania" analizează bizara perioadă în care băncile oraşului erau vopsite în roşu, galben, albastru, deşi se pare că la Cluj atît românii, cît şi maghiarii nu-şi poartă tricolorul în piept decît cu ocazia sărbătorilor naţionale. În rest, zvonuri ridicate la rangul de ştiri, deoarece Clujeanul are un departament care se numeşte "Cică". Un colţ "de pîră" unde sînt arătaţi cu degetul două casieriţe de la Banca Transilvania, un taximetrist şi un paznic (pe bune!). Teste de cultură generală, bancuri, pamflete şi bule de tipul Academia Caţavencu şi jocuri Sudoku. Impresia generală rămîne una de presă făcută "pe genunchi", cu acele naivităţi jurnalistice care abundau la un moment dat, pe la mijlocul anilor â90. Totuşi cred în continuare că Clujul este un oraş în care ai despre ce scrie. (A. P.)