Moara cu noroc de Ioan Slavici

Se termină: şi neplăcut: 1) Arde hanul "Moara cu noroc". 2) Femeia e ucisă. 3) Lică Sămădăul îşi zdrobeşte capul. 4) Ghiţă e împuşcat fără să vadă de cine. Şi optimist: bătrîna şi copiii scapă, binele şi jandarmul Pintea înving. Moara cu noroc în trei cuvinte: norocul nu se macină la moară. Povestea: pantofarul Ghiţă vrea mai mult " cîrciumărie la "Moara cu noroc". Şi aşa se şi întîmplă, în ciuda vorbei aruncate de soacră. Dar cîrciumăria nu e doar cîrciumărie. În timpul liber, vin şi pleacă oameni, plătesc, se duc, împărtăşesc un vin, un gînd, cîrciumarul îşi numără banii, îşi joacă nevasta. În timpul povestirii principale, dau năvală porcarii, Ghiţă ezită şi dă drumul compromisurilor. Îi simte puternici, doar că-s cu mai mulţi porci, decît cu oameni, îi simte puternici fiindcă a vorbit soacră-sa, cînd el a tăcut, îi simte puternici fiindcă Lică îl pune să-i fie "ciripitor", îi simte puternici fiindcă ei omoară pe oricine, îi simte puternici fiindcă Lică-i ia femeia pe faţă la scărmănat. Cu toate ezitările lui, ceea ce-l doboară aparent e lipsa lui de solidaritate cu femeile. Să-i fi spus, dom’le, nevesti-sii că s-a aliat cu Pintea, jandarmul, în contra lui Lică. Să-i fi spus, dom’le, că el e sigur pe poziţia lui şi nu-i lasă pe toţi brambura, în voia porcilor, porcarilor, compromisurilor. Cert este că, luat la jandarmerie de către Pintea, atunci abia începe să deznoade ghemul propriului dispreţ faţă de sine şi faţă de Lică. Şi jandarmul îl simte cinstit şi-l pune să-i dea de ştire cînd l-ar putea prinde asupra faptului pe Lică. Dovada însă pare a se ivi într-o zi cînd Moara e pustie, înconjurată doar de porcari şi aerul unor noi fărădelegi. Ghiţă are de ales între a-l da în vileag pe Lică sau a-şi ţine cinstită femeia de care se zăpăcise. Fuge spre Pintea şi iubirea cu Ana n-o mai poate lua de la capăt. O ucide. El e ucis. Moara cu noroc e făcută scrum. Lică îşi sparge capul. Soacra care avertizase dezastru, acum ia copiii, vorbeşte iarăşi şi pleacă. Şmecheria textului: totul e pe alegere. Ce alegi? Sărac şi cinstit, îmbogăţit şi cu dureri de cap? Fata sau jandarmeria? Să ceri bani sau să iei porci? Să iei porci cinstiţi sau porci necinstiţi? La asta adaugi nişte semne sinistroide. Cruci, morţi vechi, omoruri noi. A, plus miza: banul. SMS, head-uri de bloguri şi croll-uri de televiziuni: omul să fie mulţumit cu sărăcia sa. Voi ştiţi, voi faceţi. Afară plouă ca din ciur. Om cu om, toţi trebuie să moară, toţi care mă pot vinde, viaţă cu viaţă trebuie să se stingă. Business: joc pe net Moara cu noroc, gen Conquistador. Joc de strategie şi cultură generală. Întrebări, concurs, competiţie, inteligenţă, răspunsuri, cîştig, licitaţie, quizz, vînzare, cumpărare, publicitate. Fiindcă e de ales ori aia, ori cealaltă. Mişto: "El îşi opri calul înaintea cîrciumii, aruncă o privire la Ana, apoi alta la bătrîna care şedeau pe laiţa de lîngă masa cea mare din umbra cerdacului, trase cu ochii o raită primprejur, apoi întrebă unde-i cîrciumarul. " Noi sîntem, răspunse bătrîna ridicîndu-se. " Ştiu, grăi Lică, dar cred că vor fi şi oameni pe aici. Eu întreb de cîrciumarul; cu el vreau să vorbesc." "Ghiţă îşi dete trupul înapoi, se plecă, îi apucă cu amîndouă mîinile capul şi privi dus în faţa ei. " Nu-ţi fie frică, îi zise el înduioşat; tu ştii că-mi eşti dragă ca lumina ochilor! (…) " Dar de ce să mă omori? zise ea agăţîndu-se de braţele lui. Ce-am păcătuit eu? " Nu ştiu! răspunse el. Simt numai că mi s-a pus ceva de-a curmezişa în cap şi că nu mai pot trăi, iară pe tine nu pot să te las vie în urma mea. Acu, urmă el peste puţin, acu văd c-am făcut rău, şi dacă n-aş vedea din faţa ta că eu te-am aruncat ca un ticălos în braţele lui pentru ca să-mi astîmpăr setea de răzbunare. Dacă mai adineoară l-aş fi găsit aici, poate că nu te-aş fi ucis."