Mize şi cazuri

Mize şi cazuri Observator cultural a început anul 2007 "împărţindu-şi" privirile spre ce a fost semnificativ în 2006 şi ce se întîmplă în prezent. În numărul 97 (11-17 ianuarie), Paul Cernat recapitulează apariţiile editoriale ale anului trecut şi mizează, între altele, pe Teodosie cel Mic de Răzvan Rădulescu ("o capodoperă"), pe Luminiţa, mon amour de Cezar Paul-Bădescu ("controversat şi crud"), pe "masivul şi ambiţiosul Derapaj al lui Ion Manolescu, de pe acum abonat la premiul USR pe 2006", pe "două romane foarte frumoase, cu o atmosferă pe alocuri apăsătoare extrasă din anii ’80", şi anume Băiuţeii de Filip şi Matei Florian şi Fata din casa vagon de Ana Maria Sandu. Putem merge cu încredere pe mîna lui Paul Cernat. Cîteva pagini despre "începutul de drum" al României în UE au mai degrabă un aer sceptic-amărui. Sabina Fati consideră că României nu îi va fi uşor să impună pe agenda Uniunii Europene problema Mării Negre ("mai cu seamă că preşedintele Băsescu nu a învăţat încă să jongleze subtil între Bruxelles, Washington şi Moscova"). Alexandru Hâncu scrie despre "Sfîrşitul Lumii" printr-un montaj interesant de veşti proaste, inclusiv aceea privind scăderea dramatică a natalităţii: "toate societăţile vest-europene au hotărît să se sinucidă. Lin şi fără durere: nu mai fac copii". Ştefan Borbely ("Anti-noocraţia") crede că trăim într-un "moment social negativizant", în care "norma valorică o reprezintă căpşuna şi mistria, munca la negru, eludarea legilor, subcalificarea şi mica delincvenţă"; prin urmare, "pornim spre Europa cu un acut complex de inferioritate la purtător". Într-o convorbire realizată de Fabian Anton, torţionarul Franţ Ţandără descrie cu lux de amănunte şi fără să clipească tehnicile de tortură folosite de comunişti ("Era o plăcere să torturezi. Era o distracţie. Asta recunosc, nu pot să mă dau înapoi"). Două pagini de "dosar" cu opinii semnate de Valerian Sava, Tudor Giurgiu şi Sorin Ilieşiu arată "Cum deturnează CNC şansele filmului românesc". În numărul 98 (18-24 ianuarie), "cazul CNC" este reluat, cu alte opinii şi argumente. Alex. Leo Şerban: "De fapt, CNC-ul este ca Vama Giurgiu: un loc în care se iau decizii provinciale şi proaste, Ťstat în stat» - chipurile, Ťeuropean» - care opreşte maşinile de curse aşteptate pe pistele de la Monza şi Monte Carlo, în schimb lasă să treacă fără probleme ditamai TIR-urile poluante pe care nu le aşteaptă nimeni şi care-s interzise în Europa. Ba, chiar, le mai dă şi primă... Păi, la cîte noxe au băgat şoferii ăstora, eu zic că mai bine le-am da bani să nu mai facă filme!". Stere Gulea: "Însuşi faptul că juriul a promovat un proiect de genul comisarului Moldovan este o greşeală de evaluare şi de situare în actualitatea filmică extrem de gravă! Indiferent dacă scenariul este, să zicem, bun, a reînvia un personaj care este un fals istoric şi a finanţa din bani publici, în 2007, reînvierea unei fantome este inacceptabil!" Cristi Puiu: "Voi continua să mă lupt cu CNC, indiferent de ce vor spune unul sau altul. Voi continua să mă lupt. Atenţie: eu m-am întors în 1996 în România, din Elveţia, ca să trăiesc în România, în ţara mea, vreau să fac film aici, vreau să fac film în limba română, şi cu asta basta. Dacă oamenii ăştia se gîndesc că protestez o săptămînă şi apoi voi tăcea sau mă voi plictisi, se înşală. N-am să tac. Avem obligaţia de a controla şi monitoriza felul în care funcţionează cinematografia română şi cine primeşte bani pentru filme, unde se duc banii, ce se întîmplă cu ei". ( M. V. )