Miturile copilăriei mele povestite cu tanti Vicky (3)
Acum nu s-a mai dat mirosul ăsta. Era un abator special de cîini şi se făcea săpunul la "Stela". Acum sînt mirosuri de grătare. Îşi fac pe balcoane şi pe terasa de la gunoi. Eu fac sus pe terasa blocului, că am grătar mare, dar mai bine fac în vasele Zepter. Acum cu carnea nu mai ai încredere. Erau două la "Pîine"... vînzătoarea şi o altă colegă... "dar nu mai mănînc, dragă, carne, nu mai mănînc şi gata, ce! Uite, mănînc legume de două săptămîni şi fructe şi să ştii că şi colesterolul mi-a scăzut"... era haioasă rău... dar se fac grătare. Fac unii şi în faţa blocului... mirosuri, zici? Mirosuri aşa erau de benzină. Mult miroseam şi de chimicale din astea de la "Policolor", că e aproape. Mai ales cînd erau probleme şi s-a ars ceva acolo că veneau pompierii. Mai este, lîngă Complex, restaurantul "Ucigaşul"? Mamei îi era frică de locul ăla. E adevărat că a fost bătaie mare acolo? Da, că l-a bătut pe Coloneluâ, dar el nu a murit din asta... a reuşit să iasă din asta după cinci luni de comă. A fost o chestie cu fraţii Mara, nu ştiu în amănunt de la ce a pornit, dar acest băiat, Coloneluâ, era un bişniţar, dar nu bagabonţel, îl cunoşteau oamenii mai de respect şi de frică, iar ceilalţi, Mara, nişte laşi, nişte figuranţi, o familie, de stai, bă, că te bat, dar îl împinge pe altul în faţă. Aşa procedau Mara, scoteau castanele din foc cu mîna altuia. Un prieten de-al lui Coloneluâ a fost atacat, cred... cert este că a ieşit un scandal imens cu nişte ţigănci cu fuste multe şi nişte bîte de ziceai că sînt din Fred şi Barney, că nu se mai ţinea cont de nimic... a fost măcel în masă. Întîmplarea a fost să fiu cu o prietenă, mai mult colegă de servici şi cunoştinţe de bloc, Rodica Păunică de la scara 3, cu ea şi soţul ei. Şi au luat ei cîte o bere şi mi-au dat să gust de la ei şi ne-am trezit cu o halbă pe sub ochi. Bărba-su, cum era nevricos din fire, a rupt-o la fugă. Eu am rămas cu Rodica să ne apărăm. Rodica zicea hai să mergem, hai să mergem, dar eu, pur şi simplu, cum am curiozitatea asta care te omoară, dar care pînă acum nu m-a omorît... eu am rămas blocată să văd ce se întîmplă. Am văzut doar masa aia de tuciurii cu fustele mari. Cu un ochi vedeam pe unde să fug, cu altul, cum se întîmpla... vreo doi se tîrau pe jos, altul, Mucea, era o putoare din asta, ca a lui Pacu, dar Mucea era ca o şopîrlă din aia să scape vie şi Mucea a sărit peste tejghea şi s-a băgat în sacul de făină. Pe cuvînt, aşa a scăpat, că se ştia că e prietenul lui Coloneluâ. Pe Coloneluâ l-a prins în momentul în care a venit unul... să dea cu bîta, Coloneluâ a luat scaunul şi cînd a ridicat scaunul i-au băgat cuţitul pe la spate. I-a perforat plămînii, era băiat frumos, înalt, mulţi îl iubeau pe Coloneluâ ăsta... Coloneii ăştia sînt mai buni decît un sergent... că e şi gradul de cultură. Era un băiat deştept, învăţase bine la şcoală, dar ajunsese băiat de cartier că aşa e, cîteodată la cîte unul prinde grupul... bun, avea ale lui, nu fura şi-i ştiau alţii de frică. I-a fost fatal. În momentul cînd a fost asta, am fugit şi noi că altfel ne-o dădeau la căpăţînă. Toate geamurile, toate uşile erau zdrenţe. De aici, numele "Ucigaşul". Bine, a mai fost un caz cu fraţii Mara, că e şi acum unul la puşcărie. Au omorît pe unul cu un drug de fier. Noi în bloc nu am avut nişte Mara, noi am avut nişte întreprinzători în ale şmecheriilor. (fragmente din volumul în curs de apariţie)