Miturile copilăriei mele (2) povestite cu tanti Vicky

Dar acolo lîngă cais era mult spaţiu verde. Copacii s-au făcut pădurice. Gardul viu? Unii l-au smuls, alţii l-au stricat. În general, copii. Pe vremea de care vorbim, băbuţele stăteau pe gardul ăla, "la şanţ". S-a bătătorit totul, au pus sîrmă ghimpată. Acum nu mai stă nimeni de vorbă cu nimeni. Bine, erau "nişte sperietori" care aveau grijă de locurile astea. Iordănescu ce mai face? A murit, de curînd, şi soţia lui a murit de seninătate, cu o boală foarte grea a creierului, şi mai era Iulian, doamna Iulian, care stătea unde stă dentistul acum. Ei doi erau grădinari şi făceau locul din faţa blocului. Ungureanu de la scara 3? Îi puneau copiii craniul în uşă. Îi dădeau clanţa cu pipi. Ăla avusese şi funcţie militară. Şi copiii trebuiau să fie ostaşii lui. A murit. Ţiganii de la scara 4 mai sînt? Da, Babulea. Babulea a murit, era la contrabas. El era atîtica şi căra contrabasul ăla cu el. Era muncitor. Ei au fost pînă la Mia, fii-sa, cu conceptul ăsta să munceşti indiferent ce, de a fi om. Nu furînd. Pînă la Mia. Mia a luat un tip care se ocupa cu probleme din astea... interlope, droguri, fetiţe, aşa. A fost prins. Ea e cu afacerea aceeaşi, merge în continuare, cu fetiţe foarte proaste... ziceau nişte persoane... Ştiu că mi se spunea cînd era Florin tînăr... hai, bă Vicky, te mai ţii după Florin. Da, de ce nu... avea 18 ani, stătea la mine în casă, nu?... răspund pentru el. Eu vreau să stau liniştită cu capul pe pernă, nu să stau să-l păzesc, şi strigam Florin, Florin. Mi-era că intră în colimator din asta. La 12 noaptea, "aoleo", strigam, şi el imediat, "sînt aici, ce strigi aşa, aude tot blocul... treci în casă imediat. Vii în casă sau eu ştiu unde, nu să stau cu frică şi a doua zi să vină poliţia şi să spună: Ťdoamnă, unde e copilul dvs.?»". Acum aici e altfel. Fetiţele stau pînă la trei noaptea în faţa blocului, fetiţele sînt călare pe ei, pe cuvîntul meu, zici că sînt copaci. Eu mai bine zic: "ce vreţi, bă, veniţi toţi la mine... vă fac eu o ladă de ceai, să văd eu ce gînduri aveţi". Mia aşa a crescut, copilul ei, tot la fel. Şi să vezi cum sînt blindaţi de aur. Din ce? Că ea nu munceşte. Nu are loc pe uşă să intre, dacă o bagi pe cant, şi cînd o bagi pe cant trebuie s-o împingi... Mai avea surori, parcă... Era Gina cea urîtă, dar ea şi-a făcut familie bine închegată, ea nu şi-a schimbat profilul. Anca, aia frumoasă, cu o coadă superbă, era un Făt-Frumos, a învăţat foarte bine, dar s-a plafonat, s-a măritat de două ori, cu un tip l-a avut pe Orlando, dar nu a fost căsătorită. A luat-o unul, dar a căzut din lac în puţ, cu ea. Orlando e boxer, dar e liniştit. Ar fi putut să umble cu droguri, nu, nu... Chiar ei în familie au marginalizat-o pe Mia. Mia îi drăcuia, că mi-aş da, le-aş făcea... Viitorul lor e la puşcărie, la facultatea vieţii, Doamne, fereşte, nu doresc nimănui. (fragmente din volumul în curs de apariţie)