Mihaela Mihai. Bîrfe cu cîntec. (III)

Alura... Explicaţia este următoarea: eu am înţeles foarte devreme un anume lucru, care a rămas o regulă de bază în cariera mea - un artist, dacă are ceva de spus şi dacă are personalitate, trebuie să se vadă el, nu rochia. Pe de altă parte, paralel cu asta, adevărata eleganţă nu sare-n ochi. Eleganţa nu înseamnă încărcătură, nu înseamnă fir de aur, paiete şi praf în ochi. Mă oboseau oamenii care mă ameţeau şi-mi spuneau: "Vai, ce splendidă ai fost! Vai, ce frumoasă! Dar ai cîntat dumnezeieşte"... Eu ştiam care a fost gradul de dumnezeire din sufletul meu în momentul acela. Sigur că, pe undeva, îmi făcea plăcere, dar mi-era teamă. Totdeauna am avut o teamă în suflet, aşa, să nu mă las dusă de val şi să nu mai am control asupra a ceea ce fac. Eram timidă şi perfecţionistă. Pot să vă întreb şi despre iubirile Mihaelei Mihai? Mahalaua vorbea că vă iubeau mulţi bărbaţi. M-au iubit. Nu înseamnă că am iubit eu mulţi bărbaţi. De iubit, am primit enorm de multe scrisori, saci poştali aşa... Saci poştali se aliniau... cu scrisori, şi am primit scrisori de prin Siberia, de prin Germania. Nu puteţi să vă imaginaţi ce scrisori am primit ani la rind. Văd că aveţi o strălucire aşa, de sabie. O strălucire de sabie pentru că... probabil că eu am iubit aşa cum am şi cîntat, cu pasiune. N-am întîlnit bărbatul care să reziste idealului meu. Care e idealul de bărbat? Cred că vecinele din fostul meu bloc ar fi interesate. Da, după minţile lor simple... am devenit puţin tranşantă în ultima vreme. Acum nu mai am răbdare... Idealul de bărbat... Ar fi aşa: un bărbat care să nu fie frumos, am fugit de bărbaţii frumoşi toată viaţa mea. Mi-a fost teamă, poate tot din acea îndoială despre mine însămi, care mi-a fost bine implantată de mic copil, şi poate şi dintr-un fel de orgoliu. Nu am putut suporta ideea, văzînd ce se întîmplă în jurul meu, un bărbat frumos va fi întotdeauna un bărbat curtat de femei. Căutat de femei. Dacă eu investesc într-o legătură adevărată, profundă cu un bărbat frumos, voi avea totdeauna teama că se va lăsa dus într-o zi şi mă va părăsi pentru alta. N-aş putea-o suporta. Bărbaţii frumoşi şi proşti nu-mi trebuie. Vreau un bărbat inteligent care să aibă harismă, senzual şi să aibă umor. Şi să mă iubească! Poţi să întîlneşti un astfel de bărbat, dar să nu mă iubească el pe mine. Trebuie să mă iubească foarte tare şi foarte constant ca să reziste. Şi mai ales să nu mă sufoce. Asta s-a întîmplat cu tatăl Isabelei. El spunea că mă iubea aşa de tare, că nu suporta să stau de vorbă. De asta m-am şi despărţit de el. Am stat 10 ani cu el pentru că aveam un copil cu el. Însă am fost pe punctul de a mă pierde complet din cauza stress-ului, a sufocării. Nu poţi să închizi o pasăre măiastră într-o colivie de aur. (din volumul în curs de apariţie) istodor- http:// www.facemcatavencu.ro / blog.php?id=20