Microsoft 16
Nu este numele unui nou concept Microsoft, ci doar numărul la care au ajuns conferinţele Microsoft. Revista timişoreană Orizont, care s-a făcut gazda lor, publică în nr. 7 transcrierea celei susţinute în data de 14 aprilie a.c., în Republica Moldova, la Chişinău (o premieră!), de ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu. Tema aleasă de Ungureanu este Europa - sau, cum spune titlul din Orizont, care este al lui Ungureanu însuşi, "Europele din Europa". Istoricul ministru porneşte de la o evidenţă: aceea că, pînă la realitatea geo-politică pe care doresc s-o construiască cei de la Bruxelles şi Strasbourg, "Europa înseamnă o stare de spirit, un sistem de valori, gesturi identice, mentalităţi, aspiraţii şi chiar proiecte politice comune". Cel mai bun antidot împotriva scepticismului european ar fi - crede MRU - "o revenire fără ton patetic sau îngrijorat la originile acelei Europe pe care ne-o dorim cu toţii şi care înseamnă, poate, cea mai frumoasă utopie intelectuală a continentului din care facem parte." Evident, toată conferinţa este de citit cap-coadă - cu atît mai mult cu cît există (se vede din întrebările unora din asistenţă) "înţelegeri" pe dos sau concluzii paradoxale: după ce ministrul român pune întrebarea - pe care el însuşi o califică drept "delicată" - "facem sau nu parte din Europa?" (în subsidiar: "Unde este graniţa Europei?") şi după ce răspunde - frumos şi lămuritor - că "numai datorită experimentului enorm numit Uniunea Europeană, pentru prima oară în istorie, graniţa este doar figurată. Ea există numai pentru că trebuie să filtreze: nu opreşte sau iniţiază vreun război, nu este pretext de agresiune sau final de comparaţie. Pentru prima dată frontiera reprezintă o garanţie de contract european pentru foarte multe state din sud-estul Europei." - ei bine, după toate aceste raţionamente simţite, vine întrebarea-bombă: cineva vrea să ştie... "De ce nu există un UDMR românesc în Ucraina şi de ce România nu face nimic în această direcţie?" Chiar dacă această conferinţă ocupă 5 pagini dense din publicaţie, există multe alte lucruri interesante în numărul din 28 iulie: un interviu consistent luat de Adriana Babeţi colegei noastre Simona Sora (care enumeră "şase pericole pentru literatura tînără"), un altul cu scriitoarea şi jurnalista Iolanda Malamen (care crede că "Nici un dialog cu un scriitor nu poate eşua"), încă unul cu Ion Caramitru (care mărturiseşte: "Pentru mine, teatrul este o formă de nelinişte") şi multe alte cronici şi recenzii (printre care una la Băiuţeii fraţilor Florian, semnată de Cristina Chevereşan). Aceasta din urmă este şi cea mai harnică: pe lîngă recenzia amintită, C.C. mai este prezentă şi cu un portret Truman Capote ("unul dintre marii americani care mă fascinează iremediabil de fiecare dată cînd îl (re)citesc"), pornind de la filmul biografic lansat şi la noi. Şi tot C.C. este autoarea unei cărţi apărute la Editura Institutului Cultural Român - Wounds and Deceptions. Decadent and Modernist Sensitivities on the Edge -, care ar fi (spune o recenzie din acelaşi număr) "un studiu comparat ce îi alătură lui Oscar Wilde şapte dandies central-europeni" (Weininger, Blecher, Schulz, Kafka, Svevo, Musil şi al nostru Mateiu). În fine, revista timişoreană mai cuprinde o anchetă (provocată de Robert Şerban) cu titlul "Ce vă calcă pe nervi?" - ce pare extensia pe patru pagini şi 14 respondenţi a "Mă enervez, deci exist"-urile mele... "Ce mă calcă pe nervi" este că unul dintre aceştia (Cătălin Lazurca, pe care nici nu-l cunosc) răspunde că îl "irită opiniile pedagogice ale lui Alex. Leo Şerban şi Adrian Schiop"; nu doar că nu am nimic în comun cu tînărul prozator Schiop, dar noţiunea de "pedagogie" îmi e total străină şi, da, mă "irită"...