Maşina nu are antiviermi

Oasele se înmoaie. Degetele se îngroaşă sub ochii tăi. Stai cu ochii în trei, nu în patru: stînga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixă. Foloseşti propoziţii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenţiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenţele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tău bine precizat. Ţi se îngroaşă sîngele. Îţi simţi spatele cocîrjat. Ştii tot mai puţine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se înmoaie. Privirea este tot mai fixă. Foloseşti propoziţii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenţiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenţele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tău bine precizat. Ţi se îngroaşă sîngele. Îţi simţi spatele cocîrjat. Ştii tot mai puţine lucruri despre ceea ce posezi. Stai şi, cu toate astea, eşti murdar. Stai şi mai mult, deşi mergi o groază. Te deplasezi, dar tot mai încet. Sînt atîţia ca tine, tot mai mulţi. Te plîngi tu, se plîng şi ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urăşti. Faci drumuri tot mai des, care nu-ţi aparţin, care nu au legătură cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cîrteşti decît tot timpul, adică nu faci nimic. Dacă ieşi din rînd, toţi te privesc dubios. Eşti mort. Nu mai vezi orizontul niciodată, decît bara de protecţie din faţa ta. Sîngele nu-ţi curge, nu, e vina mereu a metalului care te răneşte, te loveşte, ţi-e ostil în fiece zi şi tot mai des. Eşti cel mai intim cu un fier, în el trăieşti. Nu ai suflet să-ţi pună urechea pe inimă s-o audă ticăind, nu, ai un fier care te înconjoară, te-ai prins! Eşti inima lui! Dar el nu te pricepe, că nici tu nu-l pricepi. Oasele se înmoaie. Degetele se îngroaşă sub ochii tăi. Stai cu ochii în trei, nu în patru: stînga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixă. Foloseşti propoziţii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenţiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenţele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tău bine precizat. Ţi se îngroaşă sîngele. Îţi simţi spatele cocîrjat. Ştii tot mai puţine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se înmoaie. Privirea este tot mai fixă. Foloseşti propoziţii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenţiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenţele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tău bine precizat. Ţi se îngroaşă sîngele. Îţi simţi spatele cocîrjat. Ştii tot mai puţine lucruri despre ceea ce posezi. Stai şi, cu toate astea, eşti murdar. Stai şi mai mult, deşi mergi o groază. Te deplasezi, dar tot mai încet. Sînt atîţia ca tine, tot mai mulţi. Te plîngi tu, se plîng şi ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urăşti. Faci drumuri tot mai des, care nu-ţi aparţin, care nu au legătură cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cîrteşti decît tot timpul, adică nu faci nimic. Dacă ieşi din rînd, toţi te privesc dubios. Eşti mort. Nu mai vezi orizontul niciodată, decît bara de protecţie din faţa ta. Sîngele nu-ţi curge, nu, e vina mereu a metalului care te răneşte, te loveşte, ţi-e ostil în fiece zi şi tot mai des. Eşti cel mai intim cu un fier, în el trăieşti. Nu ai suflet să-ţi pună urechea pe inimă s-o audă ticăind, nu, ai un fier care te înconjoară, te-ai prins! Eşti inima lui! Dar el nu te pricepe, că nici tu nu-l pricepi. Te poţi îngropa în fierul ăsta, dar el nu te conservă, viermii pătrund şi dincolo de fier. Nu mai ai ce să faci. Ai ABS, aer condiţionat, servodirecţie, PSD, CTG, HTB, LJK, WSD. Ai maşină.