Mara de Ioan Slavici

Se termină: cum a început: "A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tînără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc." Povestea: "A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tînără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc." Adică, Mara rămîne văduvă, văduvă de un beţiv cu puţin cheag. Şi Mara atunci ce-mi face? Îşi dă fata la mînăstire de papistaşi şi băiatul la cojocărie. Vinde, cumpără, se face podăreasă, trage ca nebuna pentru sărăcuţii ei de plozi. Şi cînd trece timpul, îi vezi, pe ea frumoasă de te cruceşti, pe el competent şi zelos. Dar frumuseţea naşte şi dragoste, şi dramă. Aşa că un neamţ, fiu de măcelar, se îndrăgosteşte de ea. Plecat în călătorie, îşi descoperă vocaţia cititului. Ta-su i-o taie: eu te vreau măcelar, el sare cu cuţitul la ta-su: cartea mi-a deschis capul. Bună şi ciondăneala la ceva: fiul îşi ia cîmpii şi pe cîmpi o ia şi pe fiica Marei. Îi toarnă un copil. Cartea însă îl face în continuare nefericit. Şi bate de rupe la fata Marei. Iubirea uite că nu învinge. Dar împacă. Şmecheriile textului: păi, textul porneşte de la o frază şi fraza aia e ilustrată în tot romanul. Acelei fraze îi răspund şi alte fraze din interior. Aşezate tot în capul capitolelor. Frazele alea, adevărate proverbe, sentinţe de tribunal, deconspiră materialul. Poţi trăi fără acţiunea din interior, doar rostind frazele astea. Bun, omul e curios - ştiu - şi de asta mai vrea să vadă cum e descrisă fata, cum o plesneşte marele ei iubit, cum face Mara rost de crăiţari pentru şcoli... d-astea, una, alta. Emo, SMS şi MMS şi Virale pentru Bloguri: "Nu-i nimic mai iute decît gîndul, iar vorba poartă gîndul dintr-un om în altul." "Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală şi te scoate în cele din urmă cum eşti, orişicît de mult te-ai sili să-i pari altfel." "Norocul nu umblă tîrîş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, cînd îi vine rîndul, fără de veste-n cale: degeaba îl cauţi cînd nu-l găseşti; degeaba fugi cînd el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău, şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte." "Ce stai aşa smerit ca Sfîntul Ion de Nepomuc în capul podului? Ori du-te de te culcă, ori bea dac-ai venit la birt!" "E mare stăpîn ruşinarea, şi om să fii ca să nu i te pleci dacă o cunoşti." "Mare lucru tîrgul de toamnă de la Arad." "Luna intrată în al doilea pătrat se ridicase pînă în culmea acoperită cu pădure şi se ivea pe ici, pe colo printre copacii deşi; pe şesul de la dreapta însă ea era de mult răsărită, peste puţin începură şi în satul de la poalele dealului să latre cîinii stîrniţi de ea, şi noaptea era din ce în ce mai luminată de zarea ei." Durata lecturii şi tipul de creier: pentru inşi cu credite: "Datoria să ţi-o plăteşti la timp, căci are şi ea rostul ei şi nu stă, dac-o laşi nebăgată-n seamă, în amorţire, ci mişcă şi creşte de n-o mai poţi stăpîni în cele din urmă". Cash şi investiţii: în sîmbete investiţi, vă faceţi toţi cerşetori: "Sîmbetele după-amiazăzi sărăcimea, orbeţi, ologi, bătrîni neputincioşi, copii fără de căpătîi se adunau venind unul cîte unul la portiţa mănăstirii şi aşteptau, certîndu-se între dînşii, pînă după vecernie, cînd maica econoama ieşea, ca-n faţa lumii să le împartă milă, pîine, cîte o bucată de carne, cîte un săculeţ de cartofi, de fasole ori de mălai, cîte un braţ de lemne în timp de iarnă şi cîţiva creiţari, toate adunate de maicile cerşetoare de prin piaţă, de prin oraş şi de prin împrejurime". Personaje: păi, în bucata asta doar Mara contează. Din Mara au ieşit doi plozi şi ea îi iartă. Mişto: Persida Bîrzovanu.