Lettre Internationale nr. 56

Lettre Internationale este, după gustul meu, revista cea mai "integrată" din România. Integrată în Europa, în lume, în "ce mai e pe la ei", fără a neglija "ce e pe la noi". Lettre Internationale este singura publicaţie din România în care autori "de-ai noştri" stau, firesc, lîngă autori "de-ai lor". Cu alte cuvinte, în Lettre nu se simte cîtuşi de puţin aerul de provincie preocupată obsesiv de propriile hotare (cum se întîmplă în multe alte reviste autohtone), ci atmosfera este aceea de dialog transcultural şi de asumare a condiţiei globale: problemele "lor" (fie ele din Irak, Coreea de Nord, Bosnia ori din suburbiile franceze) sînt deopotrivă problemele noastre. Lettre Internationale este editată de Institutul Cultural Român şi apare trimestrial. O astfel de frecvenţă (plus legăturile strînse cu revistele-surori care apar în alte 11 capitale europene) îi permit detaşarea şi răgazul necesar pentru a selecta texte de prima mînă. Dar Lettre reuşeşte o performanţă şi mai mare: "prinde" actualitatea într-o manieră profundă, actualitatea adevărată, aceea a problemelor esenţiale ale umanităţii contemporane, nu actualitatea efemeridelor de la telejurnale. În numărul 56 (iarna 2005-2006), recent apărut, există cîteva texte care privesc actualitatea de azi, de ieri şi, aş îndrăzni să spun, de mîine. "Interpretări ale crizei suburbiilor franceze" de Cecilia Tohăneanu se ocupă de revolta care a agitat telejurnalele acum cîteva luni; revolta a trecut, problemele suburbiilor rămîn. "Misiune diplomatică: Zagreb, Sarajevo, Belgrad - întoarcere într-o ţară sfîşiată" de Bora Cosic descrie o zonă care, de cînd nu mai e măcinată de război şi survolată de avioane NATO, riscă să cadă în uitarea "celorlalţi", deşi e la doi paşi de Viena şi trei de Bruxelles. Ion Vianu, în "Întrebări pe care mi le pun", vorbeşte despre moarte: "Trupul fără viaţă este ca un calculator stricat. Ceva fără valoare....Şi totuşi nesfîrşit de valoros. Nu se poate aprecia investiţia extraordinară de iubire pe care o facem, dacă nu ţinem seama cît de preţios e acest obiect, trupul neînsufleţit, pentru cei ce l-au iubit. Dacă nu ar exista contemplarea trupului mort, dar şi necesitatea absolută de a ne separa de el, nu ar exista nici ritualuri, nici religie. Atunci, nici artele, toate, care au apărut pentru a ilustra şi împodobi ritualurile, nu ar exista." Harold Pinter este prezent în acest număr cu discursul de recepţie la decernarea Premiului Nobel: "Artă, adevăr şi politică". Mai apar interviuri cu Mihai Şora şi Ioana Ieronim, eseuri, reportaje, comentarii de Matei Călinescu, David Lodge, Mircea Iorgulescu, Adrian Mihalache, Istvan Eorsi, Stela Giurgeanu, Goran Rosenberg, Raymond Carver, Gabriel Gárcia Márquez, Graham Greene, Sergio Benvenuto, Marius Chivu, Rodica Binder, D. Ramaut, Sever Voinescu, Riverbend (un excepţional "Jurnal al unei irakiene"), Mihail Rîklin, Ivailo Ditcev. Între toate aceste lucruri de prima mînă, gustul meu subiectiv a fost fascinat în primul rînd de o conferinţă a lui George Steiner, "O anumită idee despre Europa", în care identitatea bătrînului continent este definită admirabil şi convingător prin cafenelele sale: "Atîta timp cît vor exista cafenelele, Ťnoţiunea de Europa» va avea conţinut". Cumpăraţi revista Lettre Internationale, citiţi-o într-o cafenea şi îi veţi da dreptate lui George Steiner. (M. V.)