<i>COOL</i>pabilizarea

V-aţi gîndit vreodată cît de cool sînteţi? Sau măcar ce presupune cool-ul ăsta? Cum arată, cu cine se înhăitează, cu ce se mănîncă? Ei bine, de vreo 14 numere încoace există o revistă dispusă să vă arate cam pe unde staţi. Luaţi Re:PUBLIK, pentru că despre ea este vorba, ca pe un fel de test: dacă o duceţi pînă la capăt fără să vă frecaţi la ochi sau să ridicaţi din sprînceană, fără să vă indignaţi sau să vă întrebaţi de unde au apărut atîtea lucruri despre care n-aţi auzit nimic niciodată, e cazul să vă simţiţi absolviţi de orice fel de păcat al conservatorismului scorţos, ce va să însemne că aţi reuşit să evitaţi cu brio nedorita, indezirabila şi mult blamata (în zilele noastre cel puţin) atitudine uncool. Dacă nu, ar fi bine să nu faceţi din asta o tragedie. Pentru că, s-o fi asortînd cool-ul cu marijuana, haşişul şi petrecerile rave (a se vedea citatul: "atmosfera e îmbibată într-o euforie provocată de alcool, muzică şi amfetamine şi există şi acel gram de agresiune animală care te reuneşte cu aproapele tău prin carnalitatea decadentă şi profund transpirată"), dar la fel de bine îi stă şi în preajma interviurilor împăciuitoare, tihnite şi aproape deloc contrariante cu Pet Shop Boys (unde Neil Tennant declară: "E Blair inteligent? Habar n-am. E Bush un idiot? Hm, cum naiba de-a fost atunci reales? Is stupid really stupid or a different kind of smart? Aceasta-i întrebarea.") şi Jane Fonda (ei, da, o Jane Fonda care nu se sfieşte să mărturisească despre Robert Redford că: "am fost întotdeauna îndrăgostită de el, dar, din păcate, de cîte ori lucram împreună, eram fiecare căsătoriţi cu altcineva"), a concertelor Pearl Jam de la New England Dodge Music Arena şi Radiohead de la Amsterdam, a festivalului de la Cannes, cu bunele (Almodovar, lăutarii români, Monica Bellucci etc.) şi relele lui (palmaresul, Monica Bellucci etc), a lui Truman Capote, Stanislaw Lem sau, de ce nu?, Cornel Porumboiu. Cool sau uncool, există destule lucruri de citit în acest număr din luna iunie al revistei Re:PUBLIK. Ideea e să nu vă înspăimîntaţi prea tare dacă nu aţi auzit de The Zuttons, Editors sau Gnarls Barkley, să fiţi, mai apoi, îndeajuns de curioşi încît să aflaţi ce şi cum, să aveţi puţintică răbdare în privinţa Codului lui Da Vinci, dezbătut cu argumente pro de Luminiţa Marcu (un act de curaj) şi contra de Codruţa Creţulescu (un act de bun-simţ) şi să vă delectaţi-relaxaţi-instruiţi cu cronicile (sau, în fine, re:views) de film, muzică, dvd şi TV. Ar mai fi de precizat că Anca Grădinariu, Carmen Mezincescu, Andrei Creţulescu sau Paul Breazu (ca să enumăr doar o parte din colaboratorii permanenţi ai revistei) chiar vă dau de citit, văzut şi ascultat. Şi, chiar dacă veţi pica testul (revista nu şi-a propus să fie îngăduitoare cu novicii), este imposibil, atît timp cît aţi aflat de ceva vreme că TIFF este un festival de film care are loc la Cluj, să nu vă descoperiţi vreo afinitate, măcar tangenţială, cu un fenomen cool. Nu ştiu dacă e neapărat de bine sau de rău. Ceea ce contează cu adevărat e că nu trebuie să vă îngrijoraţi prea tare. (M. F.)