J. D. Salinger şi cărţi de plajă

Nu e nici o noutate, "la rentrée" va avea şi anul acesta, la Paris, peste 600 de romane deja anunţate, unele chiar citite prin redacţii, avînd recenzii deja pregătite să confirme sau infirme huzurul tipografico-editorial. Ca în fiecare an, Lire, proaspăt ales "cel mai bun magazin cultural francez", publică, în numărul de vară, 15 extrase din cei mai cunoscuţi-vînduţi-citiţi scriitori ai momentului. Nu aveau cum să lipsească, din această selecţie, două autoare pe cît de prolifice, pe atît de ironizate în mediile mai conservatoare ale criticii franceze: Amélie Nothomb şi Marie Darrieussecq. Nothomb, care o ia înaintea criticii numindu-se "o grafomană bolnavă de scriitură", aproape integral tradusă şi la noi, apare cu romanul Ni d’Eve ni d’Adam. După Acid sulfuric, romanul care a pus-o pe lista "aşa nu", scriitoarea revine la perioada petrecută la Tokyo, fief verificat în cartea care i-a adus Premiul Academiei Franceze în 1999, Uimire şi cutremur. Darrieussecq, în romanul Tom est mort, reface experienţa unei mame îndoliate, rămînînd în zona intimului nefantasmatic din Le bébé. Directorul de la Le Monde, Eric Fottorino, publică în această toamnă cel de-al optulea roman al său, Baisers de cinéma, o poveste realistic-paternă despre lumea filmului în anii ’60. Foarte simpaticul Olivier Adam, premiat recent cu Premiul Goncourt, reconstituie, în