Istoria fondărei oraşului Bucureşti de Papazoglu

Se termină: cu o lamentaţie: "Pretinşi arheologi, cei în drept a face rapoarte guvernului, trec printre aceste monumente, pleacă la peştera de la Izvorul Ialomiţei, însoţiţi de lăutari şi de adunări plăcute, şi cînd se întorc în Capitală ni le arată glumind, fără să arate guvernului îndreptările ce se reclamă şi măsurile ce trebuiesc a se lua pentru apărarea unor asemenea tezaure istorice şi sacre suvenire ale strămoşilor noştri!! O, monumente glorioase, subterane istorice şi măguri misterioase ale României! Deşi nimenea din noi, care ne pretindem astăzi arheologi, nu ne pricepem cum să vă scăpăm din întunericul în care zăceţi de zecimi de secole, deşi năravul nostru este de a rîde unul de altul, deşi ne place numai parada de vorbe publicate prin foi; dar mîine poate veni ziua în care tinerimea studioasă, păşind după descoperirile noastre, vă va scoate din întunericul pămîntului României şi vă vor arăta naţiunilor luminate, care sînt atît de zeloase pentru monumentele patriei şi ale străbunilor lor." Povestea: Grigore Alexandrescu a rezolvat-o în versuri cu Umbra lui Mircea. La Cozia. Şmecheria textului: cartea e cea mai plicticoasă dintre cele scrise despre Bucureşti. E ochiul unui luptător la 1848 în Dealul Spirii, ofiţer din cei bătrîni şi condeiul unui istoric ce merge pe piste şi mai false, şi mai favorabile. E o carte ce se luptă cu teoriile vremii şi cu ipotezele vremii. Şi farmecul ei este entuziasmul paşoptist. MMS, SMS, Virale pentru Bloguri: "De aceea am socotit a trage mai întîi un văl asupra neglijenţei ce au avut letopisarii noştri în curs de 5 secole şi, risipind orice întuneric în privinţa începutului acestui oraş de bucurie şi leagăn al naşterii mele, dau la lumină această istorie cu descrierea culegerilor ce am putut face mai apropiate de adevăr pentru Bucureşti.",,Dîmboviţă, apă dulce, cin’te-o bea nu se mai duce." Oportunităţi afaceri: afacerea secolului e să umbli după traseul cărţii, după paşii făcuţi de Papazoglu. El umblă printre pietre, biserici, compară date. E adevărat, nu vede oameni decît ca liste de morţi sau luptători. Uite cum înşişi Moşii sînt plaţi: "O dată cu ivirea florilor şi înverzirea pomilor, se adunau din toată ţara locuitorii, îşi schimbau şi îşi vindeau manufacturele lor şi productele lor, precum: doniţe, oale, instrumente de lemnărie, rogojini, haine şi orice alte manufacturi brute ce produce muncitorul muntelui, al pădurilor şi al bălţilor; se făceau logodne, se înrudeau cei din cîmp cu cei din munte; în fine, ţinea tîrgul Moşilor o săptămînă, începînd de luni." Mişto: "Pe dată ce sosiră două tunuri, cari pînă să-şi ia poziţia şi pregătirea, pompierii traseră în manevră de lagări, trîntiţi pe brînci, şi omorînd vreo cîţiva artilerişti, răpiră cele două tunuri din mîinile lor; lupta se făcu mai crîncenă şi încăierarea mai serioasă, atunci se omorî sublocotenentul Stărostescu. După aceasta, luptîndu-se pompierii cu bărbăţie şi văzîndu-se năpădiţi de mulţimea otomanilor, unii începură a se retrage în dezordine în vale de Dealul Spirii, coborîndu-se în dreapta, prin grădinile locuitorilor, alţii apucară de sosiră în cazarmă, printre mulţimea rîndurilor otomane. Aceasta este descrierea şi a încăierărei pompierilor, tot însă ce era afară din regulile militare, din partea ofiţerilor otomani, au fost abaterea ce făcură că, în vreme cînd se ridica batista albă în vîrful săbiei, spre semn de încetare a luptei, au putut face ca vreo cîţiva soldaţi, ce mai rămăseseră în locul luptei, să pună armele jos, cu promisiunea că nu le vor face nimic şi vor fi pardonaţi, şi pe dată ce soldaţii au pus armele jos, au ordonat rîndurilor otomane de au tras cu focuri în ei, omorînd aşa mai mulţi soldaţi nevinovaţi."