Hai să te avariez un pic!

Bă, îţi bag o avarie? Îţi bag, că vin imediat şi te blochez pe tine şi omor şi o bretea de mers. Ce panarama mamii? Am viaţă în mine, sînge în cap şi nesimţire în vine. Ce gîtul tău! Sînt stăpîn pe maşină, sînt stăpîn pe stradă că am plătit taxa Băsescu, taxa draci, taxa laci, impozite şi fumuri. E muşchii mei, bă, în joc... eu am apăsat pe butonul de avarie, bă, nu-ţi permit să urli la mine cînd eu te blochez juma de oră, sau pun mortul pe breteaua de drum... e muşchii mei care te bagă în mama voastră de nenorociţi, că tu, bă, ţi-ai pus maşina regulamentar, adică ai prins loc înaintea mea, adică tu te-ai trezit înaintea mea, lua-te-ar dracu’, bă, eu mi-am băgat maşina în avarie, bă, dar te bag şi pe tine în avarie dacă mă enervezi. Taci dracului din gură! Nu mă vezi, am venit şi îţi fac un favor că-mi iau maşina din faţa ta ca să ieşi. Păi, bă, boule, acum pe bune, ai putea să ţi-o scoţi altfel? Nu... şi te-am blocat cu maşina mea, adică nu-ţi place jipul meu, jipul meu cu care trag zece vaci, agăţ treizeci de manipulatoare pe oră! Bă, vacă, nu mai urla că te grăbeşti! Nu, că eu ţi-am făcut favor, eu, că te-am pus la punct cu un model deosebit. Ai văzut că am alarmă pe ea, că te-ai îmbrîncit în ea şi ea a reacţionat... e sensibilă, fă, e cum nu eşti tu, te văd bine, mocofano, ce japiţă de maşină ai, hai că mă inervezi şi varză te fac la hermeneutică. Ce japiţă de maşină ai şi tu te pui cu mine, fă? Păi, nu vezi că e ţara asta toată într-o avarie de ani de zile şi noi furăm continuu, şi ţara merge, merge, nu se sparge. Auzi? Dar tu din ce fonduri de avarie ţi-ai luat maşina? A, eşti la stat... păi, parcă ziceau ăştia că e buget de avarie, dar pentru proaste ca tine nu e, că tu ţi-ai tras maşină dintr-un urgent fond Phare pentru apă în rural... a, am greşit, lucrezi la particular şi ţi-ai şmecherit nişte deduceri scurte şi ţi-ai luat maşina... nu vezi, fă, că nu degeaba te-am ales să-mi parchez bijuteria cu avariile aprinse în faţa maşinii tale? Cu toţii sîntem vinovaţi, nişte hoţi, aşa că morgă la gură şi spune-mi mersi că te eliberez din avaria mea, ca să fii liberă, să simţi libertatea, să vezi cît de mică eşti în lume, pierdută, anonimă. Pe avaria mea pusă, tu ţi-ai făcut şoul proasto, cine ar putea pe tine să te asculte atît? Te învăţ carte. Să faci la fel altădată. Cînd eşti grăbită, cînd speri ca în două minute să rezolvi o problemă de juma de oră, cînd eşti în faţa clădirii unde ai treabă, bagă avariile, blochează şoseaua şi maşinile parcate normale şi fugi! Fugi, cînd te întorci, ţi-ai rezolvat problema şi poţi fi tare în clonţ. Tîrnui şoseaua cu toţi papagalii. Păi, nu au ce să-ţi facă! Nu, că dacă ţi-o lovesc ieşind, trebuie să meargă la Poliţie şi să meargă la service şi să dea şpagă la service şi nu le convine, bre, nu le convine. Aşa că e bine să pui avarie. Eşti nesimţit. Ce bine mă simt!