Gospodina profesionistă

Întrebînd, la un oarecare chioşc, ce reviste noi au mai apărut, vînzătorul mi-a recomandat La cucina, primul număr, din martie 2008 (editor SC Octaris Media, general manager Cristiana Isopescu). Am fost bucuroasă să răsfoiesc revista în cauză, pentru că soarta gospodinelor neaoşe m-a tot preocupat din anii ’90 încoace, din motive, printre altele, să le zicem feministe: mi-am dorit mereu să dispară casnica supraponderală şi, cel puţin aparent, chinuită, din anii comunismului, cu părul permanent mic şi capotul înflorat mulat. Nu pentru că îmi contrazicea standardele estetice, ci pentru că, pur şi simplu, voiam mai binele pentru semenele mele. Cu timpul, imaginea sus-amintită chiar s-a estompat, fiind înlocuită cu una a femeii sexy, preocupată de siluetă, dar capabilă să şi bucătărească, măcar part-time... (imagine pe care reclamele la detergenţi, nu cele cu tanti Maria, celelalte, de import, ne-o propuneau de mult): gospodina office-style, adică femeia de carieră, atît de perfectă încît nici în bucătărie nu poate acţiona decît cu talent, avînd un nivel de trai peste medie, este cea căreia i se adresează şi revista în cauză. Deşi motto-ul acesteia este "Ţi-e drag să găteşti!" şi primul articol se intitulează "Despre sentimentul de acasă", revista începe prin a-mi inocula o impresie de răceală. Probabil că de vină sînt pozele supersonice cu care aceasta ne delectează, care aduc mai curînd cu o bucătărie spaţială sau cu Star Trek, decît cu una reală. Aspiratorul, cuptorul, frigiderul şi maşina de spălat, aproape toate metalizate, ne atrag atenţia, prin sclipirile lor glaciale, că în bucătăria noastră trebuie să fim nişte profesioniste. Ce înseamnă, în anii 2000, "profesionistă" în ale gospodăriei? O femeie competentă, aptă să recepţioneze informaţii atît în ceea ce priveşte felurile de mîncare ecologice, dar şi alambicate, cît şi capabilă să regleze orice aparat şi să apese pe butonul care trebuie: "Cînd ne aflăm în luminile rampei, vrem ca totul să fie perfect, aşa că de ce să nu ne bazăm pe un cuptor inteligent? Cuptorul cu reţete predefinite face singur toată treaba, odată ce am selectat reţeta pe care vrem să o pregătim din meniul de control" ("Fii un star în propria bucătărie"). Mai poate însemna o reprezentantă curajoasă a sexului slab, căreia îi place să se joace nu doar cu focul, ci şi cu... cuţitele: "Cu un singur cuţit, nu poţi face bucătărie! (...) Nu forma e totul, ci şi materialul. (...) În teoriile Feng Shui, specialiştii susţin că dacă atîrni cuţitele cu lamele la vedere, acestea străpung energia Chi din bucătărie (...)" ("La cuţite", Ramona Guţu şi Oana Palaghia). De altfel, Feng shui-ul este cît se poate de important şi pentru bucătării: "În bucătărie au loc activităţi care presupun mişcare, iar aceasta dinamizează energiile Yang. De aceea, din perspectiva energiilor folosite în Feng Shui, ar fi bine ca bucătăria să beneficieze de energii Yang pozitive. (...) Bucătăria trebuie să ofere un spaţiu primitor, luminat şi aerisit, pentru a atrage cît mai mult chi pozitiv" (Miruna Macovei, consultant Feng Shui). Deja atmosfera SF din prima parte este îndulcită de speculaţii mai luminoase. Reţetele în sine, care alcătuiesc marea parte a publicaţiei, cît se poate de colorate şi apetisante, dar, din fericire, scrise sec, fără înfloriturile siropoase din altele asemănătoare, restabilesc identitatea revistei: şi anume, una de bucătărie, dar a timpurilor noastre, în care lucrurile se fac eficient şi elegant. ( I. P. )